Cuprins
There was a time, not long ago
When flowers grew all year
When days were long
And nights star-strewn
And men lived free from fear
Pe acest pământ, suntem fericiți să avem parte de adevărați povestitori, oameni ce țes basm după basm și cunosc taina cuvintelor ca nimeni alții. Prin ei trăim o mie de vieți, niciuna la fel ca cealaltă, călătorim departe în lumea poveștilor fără vârstă și aducem înapoi, în viața de zi cu zi, fărâme de vis.
Katherine Arden este un astfel de om, un povestitor înnăscut, cu harul cuvântului scris în sânge. Trilogia Winternight este o fabuloasă poveste inspirată din istoria Rusiei, presărată cu interpretarea proprie a evenimentelor reale, și întregită de elemente din folclorul și vechile credințe păgâne rusești.
It is a cruel task, to frighten people in God’s name.
Desigur, religia și credința își au locul lor în întreaga poveste, ajungând la un consens abia la punctul culminant, moment până la care pur și simplu te exasperează habotnicia oamenilor din vremurile demult apuse.
RECENZIE TRILOGIA WINTERNIGHT
Trăind de când se știe la marginea pădurii, Vasilisa nu cunoaște decât firul ierbii ce se înalță semeț primăvara devreme, foșnetul frunzelor copacilor în adierea vântului văratic, și siguranța adusă de focul ce duduie-n marele cuptor la ceas de iarnă.
Crescută fără mamă, dar cu dragostea neclintită a tatălui veghind asupra sa, și înconjurată de frați și surori, zilele Vasilisei se scurg lin ca un pârâu de munte, luminate de libertate nestăvilită, de goană nebună în adâncurile pădurii, și de ignoranța dulce a copilăriei în fața unui viitor incert.
What name would encompass a creature like her?
Dar Vasilisa nu este o fată oarecare. Ea poartă în întreaga-i ființă un secret atât de mare, încât nu îi va fi dezvăluit decât în tumultul maturizării, când ea își va fi atins menirea. Dar până atunci, ea câștigă încrederea spiritelor mici și mari ale casei și ale naturii înconjurătoare—deși în mare taină; legile nescrise ale vremii nu văd cu ochii buni un astfel de har, iar Vasochka va afla acest lucru pe pielea ei mult prea curând.
Every time you take one path, you must live with the memory of the other: of a life left unchosen. Decide as seems best, one course or the other; each way will have its bitter with its sweet.
Pusă în fața crudei judecăți a religiei, micuța vrăjitoare este silită să aleagă de prea multe ori între propria-i chemare, însăși firea ce i-a fost dată, și datoria față de familie și țară, față de ceea ce trebuie făcut, față de ce este considerat decent pentru o fată.
“All my life,” she said, “I have been told ‘go’ and ‘come.’ I am told how I will live, and I am told how I must die. I must be a man’s servant and a mare for his pleasure, or I must hide myself behind walls and surrender my flesh to a cold, silent god. I would walk into the jaws of hell itself, if it were a path of my own choosing. I would rather die tomorrow in the forest than live a hundred years of the life appointed me.”
În timpuri în care femeile se sting ușor în turnuri îmbâcsite sau în mânăstiri mult prea gri pentru un spirit atât de viu ca al său, Vasilisa alege calea sălbăticiei, calea magiei din ea și din tot ceea ce o înconjoară; alege să deschidă ochii minții și să își pună sufletul pe tavă pentru a trece în cealaltă lume, o lume plină de mirare și necunoscut, dar fără doar și poate nemaipomenit de interesantă. Acolo își cunoaște cel mai bun prieten, magnificul Solovey, un armăsar legendar ale cărui loialitate și putere de spirit o va ghida și îi va fi de ajutor o mare parte din lungul drum ce-l are în față.
Wild birds die in cages.
Dar alegerea sa are un preț—toate alegerile ce o așteaptă au prețuri mult prea mari pentru puterea, independența și libertatea mult-visată. Însă cum mereu există un echilibru, de-a lungul aventurilor sale Vasya atrage de partea sa atât spirite, cât și oameni ce ajung să aprecieze focul ce-i sălășluiește adânc în inimă și dragostea pentru tot ce-i viu. Vasilisa nu va mai fi singură niciodată, și mai mult decât atât, companionii săi îi sporesc puterile înzecit, aceasta învâțând alături de ei, pe calea cea grea, desigur, de unde vine magia.
If you want something, it means you do not have it, it means that you do not believe it is there, which means it will never be there. The fire is or it is not. That which you call magic is simply not allowing the world to be other than as you will it.
Și poate că unul dintre cele mai complexe personaje ce i se alătură este Morozko, Regele Iernii, nici spirit, nici umbră, nici om—nemuritor dar vulnerabil, legat pe vecie de viață, de moarte, de omenire. Ținutul său e iarna grea și casă-i este covorul de ace de pin, puterile-i sunt vaste, și totuși, sălbăticia din el este ireversibil atrasă de tumultul interior al Vasiei, transformându-l pe rând în tot ceea ce nu a fost vreodată.
“Love is for those who know the griefs of time, for it goes hand in hand with loss. An eternity, so burdened, would be a torment. And yet—” He broke off, drew breath. “Yet what else to call it, this terror and this joy?
Pe de altă parte, Ursul, fratele geamăn al Iernii, aparent un monstru cu chip de om, ilustrează perfect dualitatea firii omenești și a tot ceea ce există, a existat, și va exista vreodată. Medved stârnește controverse pe tot parcursul celor trei cărți, însă, până la urmă, Vasilisa înțelege ceva foarte important în legătură cu acesta: și el, la rându-i, este parte din ea și din ce va fi să fie. O parte renegată, o parte ascunsă adânc sub straturile dorinței arzătoare de a face bine mereu, de a nu răni, de a nu lua decizii care aduc cu ele moarte, și nenorocire, și groază.
There are no monsters in the world, and no saints. Only infinite shades woven into the same tapestry, light and dark. One man’s monster is another man’s beloved. The wise know that.
Cu un înger de-a dreapta sa—fratele său, Sasha, inspirat din legenda unui războinic și om al lui Dumnezeu ce a luptat cu vitejie alături de Marele Prinț Dimitri—și cu diavolul împotrivă-i—bălaiul Konstantin, un preot dus la pierzanie de propriile visuri de măreție și izbăvire a maselor, Vasya este ca o furtună ce nu-și găsește locul, ca un ceaun preaplin ce dă pe dinafară, încercând să împace toate elementele vieții sale și ajungând să facă unele greșeli ce nu și le va ierta niciodată, pierzând suflete dragi în viață și în moarte deopotrivă.
Însă în căutarile sale de a face dreptate, de a răscumpăra răul făcut, de a-și proteja familia și de a opri războaie sau a le câștiga, Vasilisa se regăsește pe sine—adevăratul său Eu ascuns de ochii lumii văzute și nevăzute, mai puternic și mai glorios decât ar fi crezut vreodată. Iar de aici, mergând înainte pe singura cale ce o mai poate alege, vitorul i se arată, rând pe rând, în recunoștința celor dragi, în sacrificiul spiritelor odată malefice, în pierderi plânse amarnic și în inimi redobândite cu greu.
I carve things of wood because things made by effort are more real than things made by wishing.
*cover foto @twitter
