Cuprins
Am oroare de horror. Nu reușesc să vizionez un film horror sau un documentar despre întâmplări paranormale fără ca imaginile să-mi rămână adânc întipărite în minte zile la rând. De cărți nu mai zic, unde imaginația mea bolnavă face treaba mai bine decât un regizor aclamat. Ceea ce este ciudat, pentru că în adolescență nu aveam nicio problemă cu asta. Îl citeam pe John Saul până la ore mici din noapte, Apocalipsa (The Stand) a lui King a fost o lectură EPICĂ pentru mine, și temerile vizavi de ea nu s-au materializat decât atunci când am văzut ecranizarea, iar Exorcizarea lui Emily Rose a fost cireașa de pe tort la vremea aceea.
Dar, încet-încet, gusturile s-au schimbat, și uite-așa am ajuns să pierd o grămadă de lecturi nemaipomenite. Ceea ce nu am știut până acum este că Stephen King are în palmares și cărți cu mai puține elemente horror, dacă nu chiar lipsite de ele în totalitate. Trilogia Bill Hodges face parte din această categorie, și am devorat-o la propriu. Probabil dacă aș fi avut mai mult timp la dispoziție, ar fi fost una dintre acele serii citite pe nerăsuflate.
RECENZIE TRILOGIA BILL HODGES
Stilul lui King este inconfundabil, de o fluiditate aparte, cu o perspectivă nemaipomenită asupra esenței personajelor pe care nu o regăsești la mulți autori. Atât eroii, cât și antieroii plămădiți din imaginația sa sunt mai reali, parcă, cu fiecare pagina, și este imposibil să nu te îndrăgostești de unul dintre ei (dacă nu de mai mulți). Felul în care ajungi să îi cunoști, micile detalii rupte din viață prin intermediul cărora autorul reușește să te surprindă și să te facă să empatizezi cu situațiile prezentate, precum și dezvoltarea intrigii sunt extrem de bine gândite, și te trezești că ai citit jumătate de carte fără să știi cum ai ajuns acolo!
Peisajul te fură extrem de repede, și te afunzi în acțiunea cărții tot mai mult, avid de cunoaștere, alergând după un deznodământ care să te elibereze din universul King, doar pentru a te reîntoarce acolo prin intermediul altei cărți—deoarece regele suspansului creează dependență.
1. MR. MERCEDES
Prima carte mi-a plăcut extrem de mult, poate pentru că a fost cea în care am făcut cunoștință cu personajele, punând bazele lumii în care fostul detectiv Bill Hodges își duce traiul de pensionar cu acte în regulă, după o perioadă lungă în care a rezolvat cazuri extrem de grele și a protejat comunitatea de răufăcători de toate felurile.
Ai crede că pensia este o vacanță binemeritată și mult-așteptată de către oricine, dar acest lucru nu este adevărat și pentru Hodges. Viața sa este acum stearpă, pentru că inima sa a rămas printre dosarele cu zeci de cazuri, iar lipsa adrenalinei și senzația că nu mai este folositor nimănui îl sufocă. Lucrurile tind să ia o turnură urâtă, dar asta până când noi zvâcniri ale unui caz nerezolvat îl trezește la viață. Un criminal care a intrat cu mașina într-o mare de oameni reapare la orizont, făcându-l pe Hodges să se reîntoarcă la treabă.
Mr. Mercedes, un om pentru care moartea altora nu înseamnă nimic îngrijorător, în afară, poate, de plăcere dusă la extaz, reapare în scenă după ce întreaga poliție pierduse orice urmă a sa. Suferind de mai multe dereglări de ordin psihic și emoțional, omul aflat în spatele pseudonimului ajunge fix în mijlocul unei curse contracronometru, cu Hodges și noii săi prieteni făcând tot posibilul pentru a afla cine este și cum îl pot aduce în fața justiției.
Holly, o domnișoară deja aflată la vârsta a doua, cu o grămadă de anxietăți și OCD-uri la activ, ajunge să joace un rol important în toată această poveste, și totul începe cu un simplu gest de înțelegere făcut cu blândețe de către detectivul nostru. Mi-a plăcut trio-ul format din Hodges, Jerome și Holly: trei oameni aparent extrem de diferiți, dar care se potrivesc mănușă; trei inimi mari, care au ce dărui lumii; trei minți luminate care, împreună, pot rezolva chiar și cea mai imposibilă dilemă.
Poate că Mr. Mercedes, un individ extrem de inteligent la rându-i, nu ar putea fi prins niciodată, dat fiind propriul modus operandi; dar oare pus la colț de către nu unul, ci TREI investigatori înzestrați cu o multitudine de calități (printre care și școala vieții), va reuși el să scape și de data aceasta?
2. CE-AM GĂSIT AL MEU SĂ FIE (FINDERS KEEPERS)
Al doilea caz de care detectivul nostru se lovește în noua sa viață de investigator privat este unul pe placul meu, fiind legat de cărțile nepublicate ale unui autor bine-cunoscut în universul lui Hodges. Prezentată pe două planuri temporale, povestea este legată de tragedia de care este răspunzător Mr. Mercedes, dar acesta rămâne pe fundal până la sfârșit.
Protagoniștii, o familie afectată destul de mult de acea zi fatidică în care Mr. Mercedes a decis că are chef să calce câțiva oameni necunoscuți cu Mercedesul masiv furat dintr-o suburbie, sunt aruncați într-o poveste cu comori îngropate, cu „pirați” moderni care vor înapoi ce-i al lor, și cu copii maturizați înainte de vreme, care încearcă să facă ceea ce cred că este mai bine pentru toată lumea.
Bineînțeles, ca în orice carte semnată King, lucrurile degenerează destul de mult, toate planurile sunt date peste cap, imprevizibilul își face apariția și tot ceea ce se poate întâmpla pe dos, se întâmplă. Iubesc răsturnările de situație și ritmul alert al acțiunii, și le-am savurat aici!
Am înțeles pe jumătate dorința de a afla deznodământul unei serii care ți-a distrus toate așteptările la ultima carte, precum și speranța că totul se va schimba și eroii tăi își vor spăla numele în fața cititorilor. Cu toate astea, deciziile extrem de proaste luate cu seninătate de către personajul negativ indică încă un psihopat pe panoul dezvoltat cu măiestrie de către Stephen King, un om ce se identifică atât de mult cu personajul preferat, încât nu suportă ca acesta să se dezică de apucăturile rele pentru a o porni pe un drum mai puțin nociv.
Relația dintre Holly și Hodges se încheagă, aceștia fiind nemaipomeniți împreună (cât și separat)! Mi-a plăcut cum Holly reușește să crească, să își dezvolte personalitatea ciudățică și marcată de ticuri nervoase și îndoieli. Mi-a plăcut puterea pe care a avut-o să iasă din carapacea sa, carapace construită o viață întreagă în jurul unui om minunat și extrem de inteligent, și mă va face să mă gândesc de două ori înainte de a judeca pe cineva la prima vedere. „Ciudat” nu înseamnă neapărat „rău”; „ciudat”, „neobișnuit”—acestea pot fi paravane ce ascund oameni excepționali care abia așteaptă să le fie dată o șansă.
3. MORT LA DATORIE (END OF WATCH)
Iar Holly își va răsplăti prietenii cu vârf și îndesat (pentru a doua oară, chiar) pentru această șansă ce i-a fost dată în cartea a treia, și ultima din serie. După cum mă și așteptam, aici ne reîntoarcem acolo unde a început totul. Întreaga acțiune se încheie într-un cerc complet, unde personajele și-au atins menirea, chiar dacă nu este aceea pe care și-ar fi dorit-o cititorul, datorii de viață și de moarte sunt plătite, iar King aduce un strop de paranormal pe post de sare și piper în toată această poveste.
Trebuie să recunosc, mi-a fost puțin teamă de acele tendințe ale sale de a aduce la viață un rău atât de palpabil, încât îl simți urmărindu-te prin casă noaptea, dar m-am forțat să trec peste, și bine am făcut! Nu a fost așa cum mi-am imaginat, deși întreaga idee pe care este construită ultima carte din serie este absolut nebunească și extrem de înfricoșătoare pentru o lume dependentă de online.
Totul s-a încheiat ca în viață—cu suferințe inevitabile, mici sau mari, cu pierderi și de-o parte și de alta a baricadei, cu dezamăgiri și reușite. Și asta îmi place la King. He doesn’t sugarcoat it! Spune lucrurilor pe nume, și amestecă bucăți mari de viață în fanteziile sale, nelăsându-și cititorii să cadă în fantastic; King te ține aici, cu picioarele pe pământ, chiar dacă-ți spune povești cu monștri umani sau închipuiți. Iar asta este cea mai de preț calitate a unui autor!
Deși seria Bill Hodges se încheie aici, Străinul (The Outsider) este o carte pe care trebuie să o citiți în continuare, pentru că acolo o veți regăsi pe Holly, implicată într-un caz de data aceasta cu mult mai cutremurător. Revin cu detalii!
