Cuprins
Roanoke este un loc cu două fețe: una aparent glamorous, a unei familii care are tot ceea ce și-ar putea dori, și cealaltă, un abis întunecat al dorințelor interzise, un cerc vicios fără sfârșit.
Deși averea și prestanța familiei sunt unele de o vechime considerabilă, ghinionul pare a le urmări pe fetele Roanoke; fie mor prea devreme, fie dispar fără urmă. Cert e că în spatele acestor întâmplări se află o serie de secrete întunecate, povești ale fiecărei fată Roanoke fiind dezvăluite cititorului în paralel cu ceea ce se petrece în prezent.
Recenzie The Roanoke Girls, Amy Engel
Povestea lui Lane este cea care aduce împreună toate celelalte frânturi de trecut, fiind obligată să vină să locuiască cu bunicii săi, odată cu moartea mamei. După o copilărie și o adolescență întunecate, împovărate de responsabilitatea menținerii pe linia de plutire a unei mame instabile psihic, Lane se regăsește, în sfrșit, liberă să facă ce dorește cu viața ei; liberă să respire, să se bucure de prezent.
Lucrurile nu stau, însă, atât de roz precum și-ar imagina cineva din afara familiei. Curând, secretele Roanoke vor cere ce-i al lor. Curând, castelul de cărți de joc se va dărâma, lăsând în urmă dezamăgire, neputință, și răni emoționale adânci.
Nu am citit de mult timp ceva pe linia aceasta, atât de twisted, dar explicat atât de natural din perspectiva celor implicați. Felul în care autoarea explorează pe mai multe planuri o nimicire sufletească fără margini, un hău din care odată intrată, nu vei mai putea ieși niciodată, este năucitor și dezolant.
Pentru cei care nu cred că formarea unui copil este în totalitate în mâinile noastre, că acei primi ani sunt esențiali, să ceea ce îi arăți că este, va fi fără îndoială, după chipul și asemănarea a ceea ce îi sădești în minte—această carte vă va demonstra contrariul. Chiar și cel mai întunecat monstru poate fi văzut drept înger, prin ochi de copil formați să nu vadă adevărul. Chiar și cele mai distrugătoare acțiuni vor părea esențiale pentru un adult crescut să le vadă drept salvatoare.
Suntem produsul trecutului nostru mai mult decât credem. Și uneori este imposibil să lași în urmă tot ceea ce ești.
