SuperBlog 2020 de toamnă – Câștiguri mai presus de premii

Anul acesta mi-a adus în desagă și a doua participare SuperBlog, soldată cu un loc 5 onorabil, obținut în condiții de pandemie și stres inimaginabil.

Ce-i drept, chiar dacă am coborât de pe podium la această ediție, față de Spring SuperBlog 2020 unde obțineam cu uimire locul 3, de această dată am luat de 3 ori locul 2, o mențiune, și un premiu social media, ceea ce nu e de ici, de colo.

CÂȘTIGURILE SUPERBLOG NU STAU ÎN…PREMII

Și cu toate că mă simt onorată să fi împărțit podiumul la unele probe cu bloggeri pe care îi admir, și mă bucur enorm de voucherul ANSWEAR cu care îmi voi lua acele #superbotinelacarevisămtoate, trebuie să recunosc că adevăratele premii SuperBlog nu stau în asta.

Am descoperit din nou oameni minunați, cu care am și avut curajul să intru-n vorbă de această dată. Sunt un șoricel de bibliotecă și nu îmi place să fiu în centrul atenției, dar mi-am luat inima-n dinți și am făcut primul pas. Și ce să vezi—am fost primită cu brațele deschise și cu voie bună, totul „mai pe natural”, așa.

Poate că pandemia ne-a făcut să fim mai aproape în online, să lăsăm să cadă zidurile de apărare pe care le avem cu toții, unii mai groase, alții cu mult mai puține întărituri; cert e că ediția SuperBlog de toamnă m-a animat și m-a făcut să cred un pic mai mult în propriile puteri și în capacitatea mea de a scrie un articol (mai) bun și mai structurat. Însă cel mai mult m-a făcut să fac un pas înapoi către încrederea în oameni.

CREȘTERE PERSONALĂ PRINTRE RÂNDURI

Sunt o fire plină de îndoială față de tot ceea ce este „out there”; nu iau nimic de bun, trebuie mereu să cercetez ceea ce mi se spune, și absolut de fiecare dată caut și o a doua opinie, fie că este vorba de sănătate sau de achiziționarea unui frigider.

Și nu-mi place mereu acest lucru la mine. Încet-încet reușesc să schimb asta, să acord celor din jur o șansă, dar și mie însămi. Și am crescut.

Scrisul mă transformă, celulă cu celulă, și m-am bucurat să aflu că, într-adevăr, pot scrie despre orice. De la hale industriale la cadouri de crăciun cu suflet e cale lungă, dar simt că articolele mele au devenit mult mai OK decât în primăvară, și am avut profesori buni.

Dacă după ediția trecută le-am citit pe fete pentru a „fura” ceva meserie, de această dată voi sta cu pix și foaie pentru a lua notițe de la Oana, Diana și Mara, clasate pe primele trei locuri, dar și de la concurenți la care am prins cu coada ochiului fărâme de suflet ascunse printre rânduri.

O GALĂ ÎNTRE PRIETENI

Și cu toate că pentru Spring SuperBlog nu s-a organizat nimic, sâmbăta trecută ne-am întâlnit online la Gala SuperBlog 2020, o gală cu distanțare socială dar apropiere sufletească. Eu așa am simțit-o. În timp ce Claudia și Albert încercau să facă totul să meargă ca uns, noi ne-am hlizit pe Zoom, cu cățel, cu purcel—dar mai ales cu pisica din dotare—și ne-am cunoscut mai bine la un pahar de apă plată.

Nici nu se putea altfel, când jumătate dintre noi eram în pijamale (în partea de jos, cel puțin)! Recunosc, mi-am luat rochia Desigual pe care muream dacă nu o purtam anul acesta, m-am aranjat…și m-am așezat în pat cu telefonul și colanții pufoși trași fix până unde nu se vedea pe cameră. Dar nu regret nimic!

Conversația a fost relaxată, atmosfera familiară, și mă bucur mult să pot pune un chip pe inima din taste. Ce vreau să spun, de fapt, e că sunteți grozavi, și abia aștept să petrecem live! Da, da, asta e pentru voi, SuperBloggeri!

Până atunci, să fim cu toții bine, să avem sănătate și să nu mai pierdem nimic și pe nimeni anul acesta. Nici măcar cheile. Nici măcar buletinul (pe care aproape că l-am pierdut după alegeri, dar e poveste lungă). Nici măcar o fărâmă de suflet.

*Surse foto: SuperBlog