Cuprins
„Run Away” este prima mea întâlnire cu Harlan Coben, și m-a convins deja că nu va fi și ultima. Mi-am descărcat în format electronic o parte dintre cărțile standalone. Recunosc, îmi face plăcere să citesc thrillere noaptea, pe un ecran abia luminat, în întunericul care mă înconjoară.
„Run Away” nu este doar o carte de suspans; autorul prezintă în paralel cu povestea plină de acțiune ce înseamnă relațiile complexe dintr-o familie și cum secretele fiecăruia pot duce într-un loc de unde nu mai ai cale de întoarcere.
Recenzie „Run Away”
Un subiect greu de disecat pentru oricine, abuzul de droguri devine cu atât mai sensibil cu cât cel dependent este o persoană pe care o iubești cu fiecare celulă a corpului tău. Această problemă este una de actualitate în fiecare societate, chiar și în cea românească, și atunci când prinde în ghearele ei adolescenți tot mai vulnerabili, părinții se trezesc în mijlocul unui vârtej greu de oprit.
Simon este un tată disperat. Fiica sa a căzut pradă dependenței și, cu pași mărunți, s-a depărtat de familie, de lumină, de tot ceea ce o definea. După încercări nereușite de a o readuce în sânul familiei, de a o reabilita, soția lui Simon ia o decizie drastică: o vor lăsa să fie cine vrea ea să fie, chiar dacă știu în sinea lor că această alegere nu mai este de multă vreme una voită.
Cu toate astea, Simon nu poate rămâne insensibil la situația fiicei sale. Decide să o caute, iar atunci când o găsește eliberează iadul pe pământ pentru familia lui. Ițele tot mai încurcate ale problemei se perindă prin viețile unui asasin, ale unui detectiv privat care își îngroapă durerea în muncă, și ale unui cult religios extrem de periculos pentru oricine îi trece pragul.
Imprevizibilul îl aruncă pe Simon într-o lume în care nu credea niciodată că va pune piciorul, îi aduce în cale oameni cărora înainte de a se regăsi în această situație disperată nu le-ar fi aruncat nici măcar o privire fugitivă, și îl pune în fața unor adevăruri greu de digerat: despre el, despre preaiubita sa fiică, și chiar despre soția lui, care se pare că are un trecut bine ascuns de ochii celorlalți.
În ochiul furtunii tronează iubitul lui Paige, acest călăreț al Apocalipsei care îi răpise copilul dintr-o viață plină de posibilități pentru a o arunca într-un abis din care nimeni nu putea să o scoată. Să fie, totuși, unicul responsabil de situația fiicei lui? Se spune că anturajul nepotrivit „strică” tineri, dar oare nu exista deja în Paige ceva întunecat care avea nevoie de vindecare, o vindecare de altfel prost aleasă și cu puține căi de izbăvire?
Goana contra cronometru a lui Simon trece printr-o serie de etape care îl aduc tot mai aproape de adevăr. Se spune că adevărul eliberează, dar de data aceasta îl va arunca pe el și pe Paige într-o cușcă eternă a remușcărilor și a chinuitorului „ce-ar fi fost dacă”.
Puține țări au puse la punct sisteme și metotologii care să lupte cu numărul în creștere al dependenților de droguri de vârstă tot mai fragedă, și chiar și acelea se zbat să îi ajute. Ce faci când totul îți scapă din mâini, ca părinte? Încotro o apuci? Ce abordări crezi că ar avea rezultate? Ai face, oare, orice pentru a-l readuce pe drumul cel bun? Cum îți determini copilul să vină la tine cu acele probleme jenante, cu acele întâmplări grave, pentru a primi suportul necesar?
Dependența se naște dintr-o nevoie neîmplinită, iar lipsa comunicării este agentul principal care propagă comportamentele ce vor duce, în ultimă instanță, la acel loc întunecat din tine în care nu mai există niciun ajutor. Nu îi lăsa pe cei mai vulnerabili dintre noi să ajungă acolo. Fii deschis. Tratează cu blândețe toate izbucnirile tinereții timpurii și rămâi alături de copilul și adolescentul care are nevoie de susținere și îndrumare. Nimic pe lumea asta nu este atât de grav încât să îi întorci spatele. Doar moartea. Și atunci chiar nu mai e nimic de făcut.
