Rezervă, Prințul Harry (Spare)

O carte controversată încă dinainte de a apărea, „Rezervă” (Spare în engleză) povestită de prințul Harry a stârnit o multitudine de păreri pro și contra. Plus a mea, care este mai neutră ca Elveția.

Nici nu poposise bine pe rafturile librăriilor din întreaga lume, că părerile erau deja împărțite despre conținutul său exploziv. M-a uimit cum sute, mii de oameni au putut să susțină răspicat că „e o mizerie” sau că „așa le trebuie, bine le-a făcut” fără să fi citit o pagină. Însă lumea are nevoie să fie împărțită în două ca Marea Roșie în scripturi mai des decât am crede, nu-i așa?

Recenzie „Rezerva”

Eu una am lăsat această scriere să se sedimenteze un timp înainte de a așterne pe hârtia virtuală câteva rânduri despre ea. Între timp, am completat cu vreo două episoade din „The Crown”, și m-am gândit ce fain este că pot bifa prima lună din Nemira reading challenge 2023!

Trebuie să recunosc, începutul m-a fascinat. Viața pe vastele pământuri ale Coroanei pare minunată, cel puțin din punct de vedere al priveliștii. Serenitatea din anumite locuri a fost aleasă probabil pentru a contrasta cu sentimentele mezinului regal, însă eu m-am „plimbat” prin ele cu plăcere.

Stilul fluid, de poveste, s-a întrerupt aproape brusc în timpul capitolului despre zilele de armată ale lui Harry, și asta m-a întristat oarecum. Poate că ar fi trezit sentimente mai bune dacă se păstra un soi de omogenitate a scrierii. Dar ce știu eu?

Însă cu toate descrierile locurilor frumoase și ale puținelor momente în care copilăria celor doi prinți pare văzută printr-o lentilă viu colorată, peste cele 400 de pagini tronează anxietatea, singurătatea, frustrarea unui bărbat care s-a maturizat doar parțial – bineînțeles, din cauza circumstanțelor și a oamenilor din jur.

Harry nu a avut parte de iubire după moartea mamei sale, și poate că nici în timpul vieții acesteia nu a reușit să își ia o „felie” destul de mare de dragoste întreagă și necondiționată, cât să simtă că aparține acelui loc și acelei familii.

Se consideră a fi fost mereu „rezerva”, acea roată pe care o cari mereu după tine în caz că „se întâmplă ceva”, dar de care uiți săptămâni, luni în șir. Dacă și alții l-au tratat în concordanță, asta poate fi relativ, subiectiv, și nu le rămâne decât lor să o povestească.

Revenind la anxietatea timpurie, Harry poartă o multitudine de sentimente negative după el prin viață, ca un sac cu pietre de moară, până când acestea ajung să îl îngroape. Nu e nimeni acolo să îi ia din povară, și mulți dintre voi ați zice că dacă nu ai pe nimeni să te ajute, atunci te ridici singur. Însă anxietatea și atacurile de panică nu te lasă să faci asta. Este un subiect mult mai complex, pe care puțini îl înțeleg sau doresc să îl înțeleagă pe deplin. Așadar este simplu să judeci, este mai dificil să te informezi.

Legături de familie

Charles, tatăl său, suferind de aceleași metehne, dar deja calcifiate și băgate sub preșul mecanismelor proprii de apărare, nu poate să îi ofere fiului cel mic decât mici reasigurări și bătăi pe umăr din când în când. Și este clar că acest tata nu are de unde să ofere mai mult. Nici el nu și-a primit porția atunci când s-au împărțit pachetele cu emoție, dragoste și empatie la curte.

Relația cu fratele mai mare este una complicată, cei doi îndreptându-se spre „marea schismă” dinainte de a o ști. Diferențele devin tot mai evidente pe măsură ce aceștia cresc, drumurile lor ramificându-se în dorințe și îndatoriri diferite. Harry simte mereu impulsul de a evada, de a fugi în sălbăticia Africii sau în țări aflate în plin conflict armat; William se transformă tot mai mult în moștenitorul tronului, viitor rege, din toate punctele de vedere.

Meghan apare ca o salvare, și pot înțelege asta pe deplin. Este simplu să te legi complet de cineva, și chiar atât de repede încât totul pare „fals”, „regizat”, atunci când tu simți că nu ai susținere, că nu mai ai nimic care să te ridice. O mână întinsă, un zâmbet, o mângăiere, acel sentiment că cineva împărtășește cu tine aceleași idealuri și mici plăceri pot reprezenta totul pentru un astfel de om aflat în plină criză.

Hăituit de presă o viață întreagă, Harry o ia pe Meghan cu el în acest vârtej media. Și cine știe dacă povestea nu ar fi fost altfel dacă tabloidele nu erau atât de agresive? Nu mulți oameni sunt făcuți pentru asta și nu au rezistența psihică necesară pentru a rămâne pe poziții în fața unui astfel de torent defăimător. Și cred că Meghan a subestimat acest adevăr. S-a subestimat pe sine când a intrat în familia regală, și de acolo potopul.

Multe din cele întâmplate nu au fost OK, iar faptele condamnabile ale presei le știm cu toții. Pe de altă parte, regalitatea a supraviețuit timp îndelungat în această „junglă” media, ghidându-se după o serie de norme; norme de care atunci când te dezici, este normal să te aștepți la repercusiuni.

Nu știu dacă e bine sau rău, moral sau nu că Harry a făcut publică această perspectivă personală asupra întregii povești. Pentru că asta este, o perspectivă personală. Nu știi cum ai fi reacționat TU, pus în locul prințului, trăind viața lui. Este doar o iluzie că știi. Părerile se pot schimba într-o secundă, dorințele se pot întoarce la 180 de grade, și ceea ce știai despre tine ieri poate fi complet diferit azi, după ce ai trecut prin foc.

Subiectul „Harry, Meghan și monarhia” poate susține ore întregi de discuții, pagini peste pagini de dat cu părerea. Și nu vom ști niciodată ce a fost, ce este și ce va fi real sau fabricat în cadrul acestei familii care s-a zguduit de nenumărate ori, dar n-a picat niciodată.

Un lucru este cert: rădăcinile lui Harry nu-și mai trăgeau de mult „nutrienții” din pământul britanic și din oamenii săi. Modul în care vorbește despre alte locuri pe care le iubește din toată inima și despre apropiații lui de acolo susține această afirmație pe de-a-ntregul. Să fie dintr-o obișnuință bolnăvicioasă faptul că, desi a renunțat la multe dintre beneficiile „regale”, în același timp a ținut cu dinții de această apartenență falsă la Casa Regală?

Probabil că „adevărul adevărat” nu îl știu decât ei. Și asta chiar NU mă împiedică să dorm noaptea. Vă sugerez să abordați acest subiect cu aceeași lejeritate. Lumea are probleme cu mult mai importante.