Name one hero who was happy.
După lecturarea savuroasă a lui Circe, Cântul lui Ahile a venit cumva ca o completare a poveștilor cu și despre zei și muritori, o completare ce lasă un gust amar în urma sa. Și nu din cauza scriiturii, care este excelentă, ca o poezie aproape, ci a poveștii în sine, din care durerea, pierderea și dorințele neîmplinite se scurg ca un râu de lavă ce îți mistuie sufletul.
I could recognize him by touch alone, by smell; I would know him blind, by the way his breaths came and his feet struck the earth. I would know him in death, at the end of the world.
O Iliadă focalizată pe relația dintre Patrocle și Ahile, scrisă din perspectiva celui dintâi, cartea urmărește dezvoltarea conexiunii dintre cei doi pe tot parcursul vieții lor, explorând în esență partea emoțională a interacțiunilor acestora și alegerile făcute.
Recenzie Cântul lui Ahile
Povestea reimaginată a lui Ahile și Patrocle este una cu începuturi timide în copilăria celor doi, începuturi aproape de neconceput în primele pagini. Mereu neîndeajuns de bun, de frumos, de puternic sau de inteligent, Patrocle și-a găsit salvarea în exilul din casa tatălui, fără a ști asta în primă instanță.
Exilul l-a salvat de la o viață în care cei din jur nu l-ar fi lăsat niciodată să se ridice la nivelul așteptărilor, să crească, să se afirme. Exilul i-a oferit o împlinire sufletească fără margini, plătită, însă, în moneda neliniștii în viață, și a suferinței în viața de apoi.
We were like gods at the dawning of the world, & our joy was so bright we could see nothing else but the other.
Cei mai frumoși ani ai celor doi au fost fără doar și poate cei petrecuți alături de centaurul Chiron, autoarea reușind să te facă să vezi aievea orele de huzur împreună scăldate în lumina difuză a sentimentelor profunde ce se cimentau cu fiecare secundă pierdută în eter.
He is half of my soul, as the poets say.
Loialitatea lui Patrocle față de Ahile nu va fi întrecută decât de simțul dreptății, un simț dezvoltat de nenumăratele circumstanțe în care acesta a fost nedreptățit de-a lungul vieții. Dar chiar și atunci, a căutat să nu îi aducă lui Ahile vreun neajuns, având mereu în minte dorința mult-iubitului său luptător ca lumea să-i cânte numele cu mult după pieire, cinstindu-i faptele drept eroice și juste.
Ahile & Patrocle
Povestea Elenei și a războiului din Troia o știm cu toții, așadar Miller s-a concentrat pe detaliile mai puțin dezvoltate, cum ar fi dinamica dintre cei aflați pe câmpul de bătălie, de la luptători măreți și regi, la soldați de rând și soții de război. Toate aceste detalii completează povestea lui Patrocle în mod armonios, punând accent și mai mult pe legătura sa cu Ahile, o legătură ce atinge o intimitate fără granițe odată cu trecerea sa în neființă.
It was almost like fear, in the way it filled me, rising in my chest. It was almost like tears, in how swiftly it came. But it was neither of those, buoyant where they were heavy, bright were they dull.
Transformarea lui Patrocle din cel ce doftoricea răniții, în oglinda lui Ahile pe câmpul de luptă a fost pentru mine o metaforă potrivită pentru a descrie limitele a ceea ce Patrocle ar fi făcut o dată pentru iubitul său, și mai apoi pentru oamenii care-și puseseră încrederea în puterea lui Ahile de a pune capăt războiului.
M-a cutremurat durerea neclintitului Ahile în fața pierderii suferite, în fața sacrificiului făcut cu bună știință din cauza orgoliului de jumătate-zeu ce-i curgea prin sânge; o durere foarte bine conturată în ultima parte a cărții, dusă până la extremele disperării.
I conjure the boy I knew. Achilles, grinning as the figs blur in his hands. His green eyes laughing into mine. Catch, he says. Achilles, outlined against the sky, hanging from a branch over the river. The thick warmth of his sleepy breath against my ear. If you have to go, I will go with you. My fears forgotten in the golden harbor of his arms.
The memories come, and come. She listens, staring into the grain of the stone. We are all there, goddess and mortal and the boy who was both.
Mi-a plăcut felul în care Madeline Miller a descris în detaliu relația lor romantică, precum și toate încercările prin care au trecut împreună; o poveste cursivă, cinematică, de un lirism extraordinar.
Cântul lui Ahile este o carte plină de emoție, un volum cu o scriitură puternică, plină de viață și metafore ascunse pentru aceia dintre noi care își citesc însăși propria existență printre rânduri.
In the darkness, two shadows, reaching through the hopeless, heavy dusk. Their hands meet, and light spills in a flood like a hundred golden urns pouring out of the sun.
*photo credits @Herbst-Regen
