Desprinsă parcă din cele mai negre coșmaruri ale unui autor, Misery este despre acel fan înrăit care ar face orice pentru un minut cu idolul său livresc, acel fan care se visează în locul personajului preferat seară de seară.
Dar ce se întâmplă atunci când acel „orice” este, literalmente, departe de limitele normalului unanim acceptat? Ce se întâmplă atunci când, printr-o conjunctură total nefavorabilă, autorul cade pradă fanului numărul unu, fiind, efectiv, la mâna sa?
Stephen King a înglobat în această carte toate temerile sale, toate frânturile de vis urât uitat până la a doua cafea de dimineață, ajungând cu imaginația acolo unde niciunul dintre noi nu am vrea să scotocim: în cel mai adânc ungher al anxietăților nespuse.
Recenzie Misery
Paul Sheldon, scriitor de bestsellers recunoscut, își întâlnește cel mai înfocat fan în circumstanțe extreme. Suferind un accident de mașină, acesta se trezește în camera de oaspeți a lui Annie, cu trupul zdrobit și mintea încețoșată de calmante.
Totul bine până aici, dar odată ce ceața medicamentelor își pierde din putere, întrebările în legătură cu tot ce e nelalocul său încep să-și facă apariția. De ce nu se află la spital? Ce este acel vârtej nemaipomenit de puternic care îl scapă de durere și pe care a ajuns să îl aștepte deja cu sufletul la gură? Este, oare, în siguranță aici?
Răspunsurile vin cât de curând, o singură privire fiind de ajuns pentru a-i oferi certitudinea că este ținut prizonier de către nimeni alta decât Annie, mega-fană a seriei Misery, și, bineînțeles, a personajului cu același nume.
Lucrurile iau o întorsătură întunecată imediat ce Annie află că Misery și-a găsit sfârșitul în ultima carte scrisă cu nerăbdare de Paul, autorul fiind inspirat deja de alte tipuri de ficțiune, dorindu-și să încerce o scriitură cu mai mult substrat, un plot mai substanțial, mai complex.
Viața lui Paul e în mâinile ei, iar lui nu îi rămâne decât să își folosească flerul pentru a-și prelungi șederea în casa groazei, cel puțin până când cineva, oricine, îl va salva.
Frica naște frânturi de curaj
Annie este stereotipul perfect de sociopat funcțional, deși nu atât de bine integrat în societate precum alții de teapa ei din cauza unor „greșeli” făcute dintr-un prea mare apetit pentru acel ceva întunecat care o face să vibreze.
Înfricoșător de inteligentă, Annie este un adversar de temut pentru mintea exersată a lui Paul, acesta găsind în logica ei un plot demn pentru un thriller. Dar Annie are alte planuri pentru următoarea carte a lui Paul, și pornesc împreună într-o epopee plină de temeri și înfruntări, pentru a o readuce pe Misery la viață.
Întreaga experiență îl schimbă pe autor în asemenea măsură, încât nu va mai fi niciodată omul fără griji care habar nu avea că răul poate pândi după colț, în ochii oricărui trecător grăbit, chiar și în viața reală, nu doar în romane.
Aspectele psihologice și emoționale puse în scenă de către King în această poveste în care sunt sigură că s-a văzut pe el însuși sunt atât de complicate și de „twisted” încât îți dorești să uiți plotul imediat ce ai dat ultima pagină.
În pielea personajului
Inevitabil te pui în locul lui Paul, și te gândești dacă ai fi avut curajul să înfrunți toate grozăviile descrise, să rămâi în viață după tot ce ți-a fost luat, să tragi cu dinții de ultima fărâmă de speranță.
Și acum mă gândesc ce aș fi făcut în situația dată. Dacă mintea mea ar fi clacat, sau dacă aș fi ales calea ușoară. Nu pot face nicicum vreuna dintre alegerile făcute de el. Sunt împietrită. Pusă în fața unui astfel de personaj extrem de periculos, un om cu sânge rece care are capacitatea de a mă supune unor chinuri inimaginabile, nu știu exact care trăsătură a personalității mele ar triumfa.
Tu ai fi curajosul? Prizonierul docil? Omul plin de speranță care crede că se poate împrieteni cu dușmanul? Oportunistul viclean?
Poate că toți la un loc nu ar fi de ajuns pentru a-i face față lui Annie. Vă invit să aflați.
