Love and Other Words, Christina Lauren

Cum doar în urma unor provocări ajung să citesc romance, „Love and Other Words” nu este lectura tipică pentru un sfârșit de săptămână. Și mi-a fost foarte greu să aleg.

După ce am început vreo 6-7 cărți care aparțin acestui gen literar, am avut norocul să dau peste acest titlu care a început promițător. Și mi-a plăcut, cu toate că a avut mici scăpări pe alocuri și că unele lucruri au fost previzibile sau siropoase. Deși vă spun cu mâna pe inimă, cred că am găsit-o pe cea mai puțin siropoasă dintre ele!

Recenzie „Love and Other Words”

Relatată pe două planuri, trecut și prezent, planuri ce ajung să se suprapună la un moment dat, povestea personajelor principale este una cu care am rezonat destul de mult în anumite instanțe.

Macy și Elliot sunt un întreg. Pornind în viață ca jumătățile aceluiași om, dar separate de circumstanțele în care au ajuns pe lume, cei doi sunt cuplul perfect prin care este evocat mitul sufletelor pereche.

Rămasă fără mamă la vârsta de 10 ani, Macy ajunge să fie vecina de vacanță a lui Elliot prin pură întâmplare, deși unii ar invoca aici o întâlnire predestinată. Mari iubitori de lectură, ambii cimentează o legătură de strânsă prietenie prin intermediul cărților, micul studio albastru al lui Macy devenind o oază sigură în care se pot cunoaște în voie.

Deși inocentă la început, interacțiunea dintre ei ajunge la un apogeu romantic și sexual de-a lungul anilor, timp în care o multitudine de dialoguri dintre ei sunt atent construite pentru a te transporta în acel timp al tuturor posibilităților, când fiecare neajuns era o dramă și orice tresărire se dezvolta într-un eveniment major.

Relația dintre ei este altfel și doar prin faptul că mințile lor de cititori înrăiți găsesc plăcere în jocuri de cuvinte, în substraturi și metafore care îi transformă dintr-o pereche banală într-un cuplu destul de interesant.

Dar cum nu știm niciodată ce ne rezervă viața, totul ia o turnură neașteptată și prezentul nu numai că nu e ceea ce amândoi și-ar fi dorit, ci a devenit un loc în care alegerile făcute par nelalocul lor. Acum adulți, Macy și Elliot sunt forțați să își asume responsabilitatea celor întâmplate în trecut, după un deceniu în care nu au mai ținut legătura.

Chimia dintre ei este încă acel nu-știu-ce al obsesiilor adolescentine, când nevoile emoționale și fizice de a fi cât mai aproape de persoana iubită depășesc cu mult imaginația. Un lucru plauzibil, ținând cont că nu avuseseră parte de o despărțire, de discuțiile interminabile și de drama unui eșec în dragoste.

Modul brusc în care sunt separați de soartă lasă toate acele sentimente atârnând undeva în eter, dormitând în așteptarea unei reîntâlniri. Iar când aceasta devine realitate, șuvoiul de simțire se transformă într-un val de neînvins.

Mi-a plăcut cum lucrurile nu au fost prea trase de păr, cum se întâmplă de obicei în aceste cărți. Sau poate mi-au părut verosimile pentru că și eu însămi le-am trăit în diverse momente ale vieții.

Le-am înțeles complet deciziile, iraționale sau nu; în perioade de suferință maximă, ceea ce faci nu mai urmează nicio cale a logicii, bazându-te complet pe o anumită „rațiune interioară”. Nimic nu te poate pregăti pentru dezamăgiri devastatoare și pentru tragedii în care viața pare că-ți atârnă de un fir subțire de ață.

Atunci când simți și știi că ți-ai găsit „persoana”, acel om lângă care te simți cel mai mult TU, chiar și simpla posibilitate ca el să dispară devine de neconceput; iar când se întâmplă asta, schimbările survenite sunt majore.

Desigur, experiența m-a învățat că putem supraviețui oricărei decepții în dragoste, că de-a lungul existenței poți clădi mai multe vieți, toate diferite și la fel de pline de satisfacții.

Calitatea extremă a principiului sufletului pereche este una care cred că aparține mai mult perioadei de adolescență și tinerețe timpurie, când idealismul și hormonii sunt la cote maxime și viața nu a avut timp să te transforme în produsul semi-finit care vei fi la maturitate.

Fiecare iubire e altfel, și depinde de tine cât ești disponibil să faci „rabat” de la ceea ce îți dorești pentru tine și pentru o viață în doi. Iar dragostea este la fel de schimbătoare ca noi, într-un cuplu bine înrădăcinat. Și așa și trebuie să fie. Transformarea sentimentelor, ajungerea lor la o maturitate „muncită” vine odată cu „cioplirea” personalităților celor doi partenerii de-a lungul a ani și ani de conviețuire.

Acceptarea și conștientizarea acestei transformări se traduc în actul de a alege în fiecare zi să iubești același om, chiar dacă există mii de alternative, acum fiind un adult perfect independent din punct de vedere emoțional, social, financiar. Și tocmai această alegere conștientă, bazată pe parcursul pornit de la o scânteie irațională, face din povestea voastră ceva incredibil.

Fără ițele obsesiilor, traumelor și condiționărilor sociale, fără piatra de moară a obișnuinței și a responsabilităților comune, ai mai fi acum lângă același om? Răspunsul poate să nu fie pe placul tău.