Litoralul românesc și vacanțele mele de suflet

Asupra majorității oamenilor, marea exercită o atracție de neînțeles, aproape mistică. Dar pentru mine, care am crescut pe malurile sale, este ca un adevărat magnet. Și efectul acesta este oarecum previzibil. Libertatea pe care ți-o inspiră sunetul valurilor, strigătele pescărușilor în surdină și briza sărată care te mângâie în plimbările agale pe înserat ne deschid o poartă unică prin care putem evada din cotidian, direct în povestea unei eterne vacanțe de vară.

Și nici măcar nu este vorba despre amăgitoarea perioadă de odihnă din timpul concediului. E mult mai mult decât atât, iar asta ți-o vor spune toți cei care au colindat țara în lung și-n lat, doar pentru a se întoarce, inevitabil, la ispita albastră. Marea e specială; marea te cheamă la ea cu adevărat, iar și iar, chiar și atunci când ai văzut-o deja de zeci de ori.

ALTE CONDIȚII, ACELEAȘI OBICEIURI

Și cu toate că litoralul românesc s-a schimbat destul de mult de-a lungul anilor, marea mea dragă e tot acolo, așteptând să mă primească an de an cu brațele deschise. Dar într-un fel, deși lumea întreagă a trecut printr-o metamorfoză substanțială în ultimele decenii, vacanța la mare, cel puțin pentru mine, e la fel ca în urmă cu douăzeci de ani. Aduce cu ea același iz de fericire și îndeamnă la noi începuturi, la un restart binemeritat al sinelui, după luni întregi de rutină.

Deși acum îmi rezerv vacanța online pe site-ul agenției litoralulromanesc.ro, alegându-mi pachetul turistic dorit încă de la începutul anului pentru a beneficia de reduceri, am aceleași plaje preferate și aceleași locuri pe care le vizitez cu plăcere de fiecare dată. Eu și partenerul meu alegem în fiecare an cazare Mamaia, pentru că este aproape de zona în care am locuit când eram copil, și îmi este nespus de dragă.

Am asistat la transformarea treptată a stațiunii Mamaia de-a lungul anilor, odată cu cea a cartierului copilăriei mele. Nici măcar piața de legume și fructe de la cap de linie 42-43 din Cireșica nu mai este la fel. Troleele sunt noi și proaspăt vopsite, și e plin de cafenele, marketuri și buticuri peste tot; chiar și vechea covrigărie unde beam bragă rece și mâncam covrigi aburinzi s-a modernizat complet, dar gustul a rămas același!

VACANȚE FĂRĂ BĂTĂI DE CAP

Însă schimbarea este bună pentru noi toți. Acum îmi plănuiesc vacanța all inclusive pas cu pas, cu doar un formular online și 2-3 clickuri. Și prefer asta, lăsând loc neprevăzutului doar în aventurile de pe plajă sau în micile excursii prin împrejurimi. Îmi place să pot beneficia de tot ce are de oferit un resort sau un hotel atunci când sunt în concediu. Este cea mai simplă soluție de a te simți bine în vacanță, iar mie nu-mi rămâne decât să trăiesc „la dolce vita” alături de persoana iubită, pentru că știm că avem totul asigurat. De ce alegem să ne bucurăm în plus pe lângă asta rămâne în totalitate la latitudinea noastră!

Totodată, respir ușurată că pot plăti cu cardul și că pot ține doar o sumă mică de cash cu mine, după toate peripețiile de care-am avut parte în trecut. N-o să uit niciodată ziua când am fost nevoită să plec de la plajă doar cu ce aveam pe mine, pentru că ne aventuraserăm cu toții în apă și cineva „binevoitor” ne-a luat lucrurile cu tot cu prosoape! Sau când am rămas fără bani la începutul vacanței, pentru că mamei îi fusese furat portofelul din geantă. Nu aveam inclus decât micul dejun la hotelul la care eram cazate, și până când ne-au fost trimiși bani de-acasă, am stat și-am răbdat în cameră. Ce bine ne-ar fi prins serviciile all inclusive și un card atunci!

CU MAREA-N SUFLET, IAR ȘI IAR

Fără nicio îndoială, totul s-a schimbat enorm în ceea ce privește vacanțele. Lucrurile se simplifică de la an la an, tocmai pentru a ne putea bucura de concediu fără un stres în plus. Iar eu una, profit din plin de asta! Planurile pentru viitoarea noastră vacanță implică cazare litoral la hotel Iaki, de 4 stele, pentru că merităm tot ce-i mai bun; pe deasupra, este hotelul cu una dintre cele mai frumoase plaje din zonă.

Și nu ne dăm în lături nici de la un strop de aventură! Deși aștept cu nerăbdare zilele de plajă molcome, presărate cu mese îmbelșugate, concerte în aer liber și multă, multă relaxare, îmi doresc să îmi umplu rezerva de fericire și cu frumusețile Dobrogei sau, de ce nu, să mă pierd undeva, pe marea albastră. Deja îmi imaginez un vaporaș cochet, o sticlă de rose, persoana iubită alături, și cântecul liniștitor al pescărușilor în zare. O desfătare!

Dar până atunci, nu-mi rămâne decât să-mi fie dor—și mai mereu îmi este! Mi-e dor să mă pierd în Satul de Vacanță, să mă delectez cu vată pe băț, gogoși și înghețată, și să mă dau în Balerină. Mi-e dor să colind străzile fostului meu cartier până la capătul lui Tomis Nord, unde încă se înalță semeață păduricea în care intram pe ascuns și ne jucam, copii fiind.

Mi-e dor să culeg flori nemuritoare de pe dealurile scunde și pline de pietre ale Dobrogei, să mă minunez de culoarea galbenă a pământului reavăn, și să sorb din ochi cu nesaț un apus peste Techirgiol. Mi-e dor să fac întreceri de înot până la geamandura mare și să admir luna agățată-n stabilopozi, la ceas de seară.

În fiecare an mi-e dor de mare, și când o părăsesc, o iau, de fapt, cu mine. Iar când sunt până peste cap îngropată-n proiecte și în problemele de zi cu zi, închid ochii și parcă simt cum îmi afund degetele în nisipul plin de scoici netede; totul pare atât de real încât aproape că-mi pot trece palma prin spuma mării, culegând în pumn o cochilie răzleață, tresărind la vuietul valurilor ce se sparg de faleză.

Totul pare atât de aproape, pentru că marea mi-e ascunsă adânc în suflet; a rămas acolo încă de prima dată când am văzut-o, seducându-mă ireversibil. Și-n fiecare vară sunt a ei în întregime.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020, sponsor litoralulromanesc.ro

Surse foto: litoralulromanesc.ro, Freepik – licență premium, Claboo Media.