Jurnal de croitorie din dulce copilărie

Întotdeauna am fost absolut fascinată de lumea modei, în special atunci când vine vorba de „culisele” acestui tărâm minunat. Mi-a plăcut mereu să știu de unde anume vine acea magie țesută cu grijă în îmbinarea bucăților de materiale în diverse culori, cu texturi una mai interesantă decât alta, menite să satisfacă o paletă largă de gusturi și să se integreze perfect în povestea fiecăruia dintre noi.

POVESTEA UNEI PASIUNI

Iar un articol de îmbrăcăminte este el însuși începutul unei povești, o cutie de amintiri pe care trebuie doar să o scoți din dulap pentru a rememora momente dragi ce nu se vor mai întoarce niciodată. Aceste „povești” purtate cu drag din fiecare dulap din lume debordează de mister și mereu sunt nerăbdătoare să le descopăr.

Și știu exact când magia croitoriei m-a captivat pentru prima dată. Totul s-a întâmplat într-o vară petrecută acum mulți, mulți ani, la mătușa mea, alături de verișoară cu care am împărțit ani buni de năzbâtii și secrete. În vara aceea, masina de cusut a țăcănit de zor de dimineața până seara. Tușa Moala (de fapt, era Mioara, dar numele ei a rămas pentru mine exact așa cum am reușit să îl pronunț atunci când eram mică) făcea haine de toate formele și mărimile, explorându-și un talent nou-descoperit.

Aveam 9 ani, și timp de aproape trei luni de zile m-am trezit în fiecare dimineață pe ritmul inconfundabil al acului care împungea nemilos materialul tăiat după tipar, și al pedalei călcate cu regularitate, totul rezultând în piese vestimentare croite cu măiestrie și bun-gust.

Și acum mi-o aduc aminte pe mătușa, scăldată în lumina soarelui de vară, aplecată peste masa plină de tipare și bucăți din materiale fine lucind ca niște pietre prețioase. Atunci am făcut cunoștință pentru prima oară cu mătasea diafană și atingerea ei ca briza mării, cu satinul ce se așeza languros pe tine, luând orice formă îi comanda trupul pe care-l îmbrăca, cu stofa cadrilată din care ieșeau cele mai drăguțe fuste cloș pentru școală.

PUSĂ PE FAPTE MARI

Noua îndeletnicire a mătușii mi-a trezit pe loc interesul, și, urmărind cu coada ochiului în fiecare zi minunățiile care-i ieșeau din mână, odată ajunsă acasă—cu un rând nou de haine la purtător, bineînțeles—ideea de a încerca și eu să creez magie nu m-a părăsit nicio clipă.

Momentul propice a sosit într-o zi ploioasă de noiembrie, când m-am întors mai devreme de la școală. În timp ce mă pregăteam să-mi încep conștiincioasă rutina de zi cu zi a „generației cu cheia la gât”—care consta în luarea prânzului lăsat în prealabil de mama pe masa din bucătărie și efectuarea temelor până la revenirea părinților acasă de la serviciu—o idee măreață parcă m-a lovit în moalele capului. „E destul timp”, mi-am zis, și, aruncând cât colo ghiozdanul și încălțările, m-am postat în fața dulapului mamei, pe atunci un sanctuar al finețurilor de tot felul pentru mintea și sufletul meu de copil.

Cu multă atenție și foarte mare interes, am ales câteva bluze, cămăși și sacouri, mi-am adunat câteva accesorii croitorie—foarfecă, bolduri, ac și ață—și m-am așezat tacticos pe covorul persan din sufragerie. Dar încă lipsea ceva! După lungi deliberări cu mine însămi, am ales și „modelul” ce urma să beneficieze de câteva rânduri de haine nou-nouțe. În scurt timp, aveam în față una dintre păpușile preferate, goală pușcă, uitându-se la mine pieziș. Trebuia să fiu alarmată de lipsa de încredere a păpușii, dar gradul de entuziasm ce creștea cu fiecare minut m-a ținut departe de astfel de raționamente. Eram o mică croitoreasă, și totul urma să iasă MI-NU-NAT!

Așadar, m-am pus pe treabă, și ideile curgeau gârlă! Deja păpușa Mili avea un trusou destul de bogat, de la fuste tutu și veste cu guler tip bărcuță, la rochii bufante și nemaipomenit de stilate—în ochii mei, cel puțin!

Prinsă în focul creației, nici nu am simțit când ceasul a bătut ora fatidică la care ai mei părinți urmau să intre pe ușă din clipă-n clipă. Și astfel, m-am trezit din reverie cu surle și trâmbițe. Săraca mama, luată pe nepregătite, scăpase din mâini mănunchiul de plase, odată ajunsă în fața atelierului meu ad-hoc. Nu i-a luat decât o secundă pentru a înțelege ce se întâmplă. În mijlocul haosului din living eram eu, înconjurată de mâneci de sacou cu căptușeala făcută ferfeniță, de bucăți de dantelă decupate din gulere fine de cămașă, și de petice care mai de care mai diferite din mohair și stofă.

PROCESUL CREAȚIEI CERE SACRIFICII

Nici prin gând nu mi-a trecut că dădusem de belea! Mai mult, am ținut să-i arăt cu entuziasm fiecare piesă de îmbrăcăminte de care păpușa Mili s-ar fi bucurat de atunci încolo, detaliind noi idei pentru trusourile viitoare.

Ce-i drept, am fost pedepsită ca la carte și dulapul cu „bunătăți” a fost teren minat pentru mine o bună bucată de timp de atunci încolo, iar peripeția nu a putut fi egalată decât de un alt moment strălucit în care am testat TOT machiajul mamei împreună cu vecina de la 4. Dar pot spune cu mâna pe inimă că a meritat!

Supărarea i-a trecut mamei destul de repede, deși abia mai târziu am înțeles cât de mare a fost năzbâtia pe care o făcusem. Eram o familie cu venituri modeste, iar hainele acelea făceau parte dintre puținele piese vestimentare de mare finețe ce se regăseau în garderoba ei, păstrate cu grijă de-a lungul timpului. Dar asta nu poate să însemne decât că aveam gusturi alese de mică!

Astăzi ne aducem aminte cu drag de prima mea incursiune în lumea magică a croitoriei, și deși nu a fost un drum pe care să-l urmez în viață, este la loc de cinste în cutia cu hobby-uri de reluat pe parcurs. Pentru că nu trebuie să renunți niciodată la o activitate care îți face plăcere, în special dacă ai o mamă care știe să îți insufle faptul că pasiunile sunt cu mult mai importante decât lucrurile materiale.

Chiar dacă se pierd câteva investiții în clădirea unui vis sau a unei stări de bine, va fi meritat sacrificiul la sfârșit. Creativitatea este neprețuită, la orice vârstă, și este minunat să ne întoarcem în timp pentru a revedea prin ochi de copil valoarea inegalabilă pe care o poate avea în viața noastră.

Articol scris pentru SuperBlog 2020, sponsor  Cusut și Brodat, BroRom.

*Surse foto: cusutsibrodat.ro, Freepik.