Cuprins
Visarea este oceanul în care-mi găsesc inspirația încă de când eram de-o șchioapă, iar asta se întâmplă cel mai des atunci când citesc sau scriu. Acelea sunt momentele mele de suflet, momente în care mă deconectez și gândurile-mi zboară libere-n văzduhul imaginației, unde tot ce-a fost imposibil vreodată face primul pas spre tangibil.
Ce-i drept, de multe ori visez cu ochii deschiși la lucruri puțin probabile, dar într-o lume în care timpul pentru tine îți scapă printre degete, să evadezi din când în când într-un tărâm imaginar este un respiro bine-venit; important este să nu rămâi acolo.
De cele mai multe ori, însă, imaginația și empatia sunt cele mai eficiente ustensile pe care le am de partea mea atunci când vine vorba de găsirea unor soluții la problemele de zi cu zi, de luarea deciziilor dificile și de așternerea pe hârtie a planurilor mele de viitor. Iar capacitatea de a empatiza și cea de a face conexiuni la foc rapid, atât pe plan personal, cât și profesional, îmi sunt îmbunătățite constant de activitatea mea preferată: lectura.
VISÂND PE DIVAN LA LUMI NEMAIVĂZUTE
Din fragedă copilărie am fost tipicară în ceea ce privește locul potrivit în care să pot deveni una cu cartea. Cu ochii larg deschiși visam la un divan al meu, lângă fereastră, unde să mă pot bucura de aventuri care mai de care mai palpitante. Un astfel de loc pare și în ziua de astăzi cu atât mai magic pentru mine, cu cât momentul zilei este cel potrivit: fie dis-de-dimineață, când întreaga lume zăbovește încă la limita hotarului dintre vis și realitate, fie după apus, când ritmul orașului încetinește treptat și se pierde printre clădiri ce-și sting luminile de la ferestre rând pe rând, ca niște pleoape căzute peste ochi mari din sticlă.
Acum, când sunt la casa mea, fetița care visa la un colț de rai zâmbește mulțumită undeva, înăuntrul meu. Căci dormitorul cu divan și terasă, cu ferestre mari încununate de iederă și tavane înalte ce lasă camera să se umple de lumina caldă a zilei este oaza mea de liniște, locul în care îmi încep ziua cu primele pagini răsfoite la cafea, și în care mă prind ore mici din noapte călătorind alături de personaje îndrăgite.
Toți prietenii mei cititori râvnesc la divanul meu preferat, iar anul trecut am adăugat unul și pe terasă. Acolo, înconjurată de flori și ascunsă de ochii lumii, mă pierd în lectură doar pentru a mă regăsi, pentru a mă deconecta de tumultul din jur, de zgomotul asurzitor al societății, de tot ce nu înseamnă pace și frumos.
RAFTURI DOLDORA DE MAGIE SCRISĂ
Și pentru că sunt un cititor avid, este un deliciu pentru mine să achiziționez cărți în orice format, de oriunde, oricând. Ocazia de a cumpăra o carte poate surveni fie atunci când sunt tristă, fie când sunt nemaipomenit de entuziasmată, sau pur și simplu pentru că e joi. Orice motiv este unul destul de bun, iar toți cei care nu mai au loc în casă de volume aparținând tuturor genurilor literare vor fi de acord cu mine!
Bibliotecile mele gem sub greutatea tuturor aventurilor pe care abia aștept să le descopăr, dar niciuna nu păstrează comori ca cele pe care le strâng de ceva vreme în mica bibliotecă de lângă pat. Acolo, la îndemâna mea tot timpul, își găsesc sălașul romanele dragi sufletului meu, ce poartă între coperte cele mai frumoase lumi visate vreodată de mintea omenească.
Trebuie să recunosc, totuși, că majoritatea volumelor care au parte de tratament special sunt de la aceeași editură: furnizorul meu constant de plăcere scrisă, Editura ART. Dormitorul meu preferat nu ar fi la fel fără minunatele volume pentru care FAVI.ro mă ajută să caut în mod repetat ÎNCĂ un corp de bibliotecă, iar colecția Musai și-a găsit chiar un raft dedicat ei în întregime.
Nu știu când va veni acea zi în care voi putea spune cu mâna pe inimă că am destul loc pentru a-mi aranja după bunul plac întreaga colecție de cărți. Tot ce știu este că am un aliat fără pereche în platforma FAVI.ro, și nu trebuie să-mi fac griji că nu voi mai găsi o bibliotecă care să se potrivească de minune cu stilul casei mele. La ei e la fel ca la ART: găsești tot ce-ți vrea inima!
LOCUL ÎN CARE PLANURILE PRIND CONTUR
Dar să mă pierd în lumi literare nu este singura mea îndeletnicire ce are legătură cu visarea. La polul opus divanului care îndeamnă la relaxare tronează o insulă a creativității digitale: biroul de pe care planurile mele de viitor își iau avânt.
Nu de puține ori uit de mine în fața calculatorului, punând cap la cap idei de afaceri, lucrând la proiecte ce mă vor aduce cu un pas mai aproape de realizarea visurilor mele sau scriind de zor un articol, o recenzie de carte sau o poezie. Iar toate astea mă fac nespus de fericită!
Sentimentul de împlinire ce ia naștere odată cu fiecare proiect dus la bun sfârșit înainte de termenul limită, satisfacția de a-mi vedea ideile cum prind contur și devin tot mai palpabile, liniștea sufletească de după fiecare gând frumos împărtășit lumii—acestea sunt lucrurile care mă fac să simt că trăiesc. Și sunt recunoscătoare pentru oportunitatea de a avea un colț numai al meu, în care să mă pot retrage la orice oră.
De aici, din dormitorul mare de la parter, iau viața-n piept zi de zi, pagină cu pagină. Aici dau frâu liber imaginației și îmi transform visurile în realitate, aici mă relaxez și învăț în fiecare zi cum să rămân conectată la ceea ce este cu adevărat important pentru mine. Și nu-mi trebuie decât un divan confortabil, o bibliotecă plină de cărți, și un birou spațios pentru a face toate astea. Restul e poveste!
Articol scris pentru SuperBlog 2020, sponsor FAVI.ro
*Surse foto: FAVI.ro
