Bibliotecara de la Auschwitz, Antonio Iturbe – Triumful lecturii în cele mai întunecate vremuri

Bazată pe viața Ditei Kraus, aruncată în lagăr la vârsta de 13 ani alături de alți evrei, țigani sau deținuti politici, Bibliotecara de la Auschwitz, apărută la editura RAO, este o poveste a supraviețuirii intelectuale într-o groapă mizerabilă unde visurile merg să moară.

RECENZIE BIBLIOTECARA DE LA AUSCHWITZ

Noaptea, Auschwitz-Birkenau este un loc fantasmagoric, unde șirurile de pavilioane ale lagărelor așezate unul după altul au devenit forme întunecate, prost luminate de felinarele care marchează linii geometrice difuze într-un desen în pătrățele interminabil.

În Auschwitz-Birkenau pare incredibilă existența lucrurilor frumoase. Până și o floare plăpândă răsărită pe marginea drumului este un act de milă providențială, căci acest loc nu a fost clădit decât să distrugă, nu să crească minuni.

Nici copiii nu își au locul aici, și totuși, iată-i, în Blocul 31, cărând pe umeri firavi îngrozitoarea umbră a doctorului Mengele, Îngerul Morții. Deși blocul familial a fost rezultatul dorinței de a înlătura credința crescândă a întregii lumii că Auschwitz nu este altceva decât un ultim stop pe drumul către moarte, acesta se dovedește colț de Rai relativ pentru cei mici și mari deopotrivă.

Curând, natura umană face loc printre crăpături unei plăceri interzise: cititul, iar modalitățile de evadare din infern devin infinite! Cu un braț de cărți jerpelite și o mână de oameni-cărți-vii, o mică bibliotecă ambulantă devine realitate în mijlocul exterminării naziste. Întoarcerea la normalitate, măcar pentru câteva ore, este pentru copii și educatori mană cerească. Cei mici învață să citească și să scrie cu cioturi de creioane și capete de linguri arse și ascultă povești minunate despre lumea cea largă—lume în care mulți dintre ei nu vor mai păși vreodată.

În acel loc atât de obscur, unde omenirea ajunsese să-și atingă propria umbră, prezența cărților era un vestigiu din timpuri mai puțin lugubre, mai blânde, când cuvintele răsunau mai puternic decât mitralierele. O epocă apusă.

Și pentru ce acest chin, această șaradă, dacă tot aveau să fie executați? Pentru că atunci când ești pus față în față cu certitudinea propriei morți, nimic nu e mai important decât să faci fiecare secundă să conteze. Prin intermediul cărților, copiii trăiau bucuriile altor vieți, vizitau locuri nemaivăzute și lăsau în spate gardurile din sârmă ghimpată ale lagărului.

Viața, orice viață, durează foarte puțin. Dar dacă ai reușit să fii fericit, măcar o clipă, a meritat osteneala de a o fi trăit.

Dita Kraus, Bibliotecara de la Auschwitz, este cea în grija căreia s-au aflat prețioasele volume ale Blocului 31. Nu o dată și-a riscat viața pentru a le ține în siguranță și a le ascunde de ochii supraveghetorilor. Împreună cu Fredy Hirsch, un pilon de nădeje al Blocului 31, s-a luptat din răsputeri să aducă o rază de speranță prin intermediul paginilor ce abia se mai țineau în cotor. Și au reușit să țină în viață sute de copii—cel puțin până le-a expirat timpul.

Dita Kraus lângă biblioteca sa – The Jewish Chronicle

Ca filele plăpânde ale unei cărți citite de mii de ori, viețile evreilor din Auschwitz-Birkenau s-au deteriorat rând pe rând, până ce nu au mai rămas decât o mână de cuvinte șterse pe câteva pagini prea încăpățânate să dea drumul legăturii ce le ținea în lumină. Acele rânduri sunt oamenii-cărți de astăzi, ce-și dau mai departe povestea cu speranța că niciodată suflete nevinovate nu vor mai îndura orori de nedescris.

În acele șanțuri în care cade neîncetat cenușă, în care acei kapos îi silesc pe interni să sape până le sângerează mâinile, muzica aceea și vocile acelea pe care le aduce vântul sunt un miracol. Versurile vorbesc despre un moment în care se vor îmbrățișa mii de ființe, toată lumea se va săruta și toți bărbații vor fi frați. O cerere de pace strigată din toți rărunchii în cea mai mare fabrică a morții din toate timpurile.

*Cei interesați pot citi și urmări mai multe despre Dita pe site-ul The Jewish Chronicle și în clipul mărturiei ei realizat de Yad Vashem.