Aroma fericirii – Amintiri parfumate

Amintirile sunt cel mai frumos cadou de la viață; ele dau șansa oamenilor pe care-i întâlnim de a atinge cu un deget nemurirea, o parte din ei rămânând mereu acolo, lângă noi. Și nici măcar nu contează dacă imaginea lor ni se întipărește adânc în minte în timp ce ne oferă un zâmbet larg și luminos, sau dacă ce ne rămâne în suflet sunt obrajii lor brăzdați de lacrimi sărate. Toate emoțiile puternice rămân depozitate în același ungher de suflet, de unde le scoatem pe rând, de-a lungul timpului, ca pe niște vechi discuri cu povești.

Poveștile mele dragi au fiecare propria aromă, o aromă aparte care va rămâne mereu legată de acele momente din timp și spațiu în care am simțit ceva mai mare decât propria-mi ființă. Iar la momentele în care m-am simțit cel mai mult EU mă reîntorc cu inima plină de nerăbdare de fiecare dată, și retrăiesc cu zâmbetul pe buze toate frânturile de emoție ce mi-au rămas din acel colț de timp.

INIMA DE VANILIE

De multe ori mă trezesc scoțând din sertarul cu povești amintirile vanilate ce o au în centru pe mama, o frumusețe blondă și mereu optimistă, care mirosea mereu delicios. De fiecare dată când aroma de vanilie mă împresoară, mă reîntorc la pieptul ei, pe vremea când eram atât de mică încât încăpeam în brațele-i liniștitoare. Să fie, oare, acesta motivul pentru care optez mai mereu pentru creme de corp cu aromă de vanilie? Probabil subconștientul și-a făcut treaba bine, pentru că este prima mea alegere în materie de orice produs cosmetic aromat.Îmi aduc aminte zilele fără griji și picnicurile din dormitor, de sub umbrela colorată, unde mă prefăceam că sunt la plajă iar mama venea să mi se alăture cu brațele pline de bunătăți. Rochia ei mov cu umeri ușor bufanți zace și acum într-un sertar, pe undeva, și probabil ușoare urme de miros vanilat sunt încă prinse în ochiurile țesăturii.

Iubesc aroma de vanilie pentru că mă duce înapoi într-un loc unde eram protejată de tot ce înseamnă neprevăzutul vieții. O voi asocia mereu cu ea, cu mama, femeia care mi-a arătat că totul este posibil. Iar când am nevoie de un zâmbet, cum se întâmplă tot mai des zilele acestea, știu că efectul Proust mi-o aduce aproape.

Recent, am descoperit pe Bottega Verde o adevărată peșteră a comorilor plină ochi cu minuni vanilate. De la loțiuni pentru îngrijirea corpului, cremă de mâini și săpun hidratant, la balsam de buze și apă de toaletă cu aromă de vanilie neagră, în diferite mixuri. Tentația e mare, mai ales că nu am încercat niciodată combinația vanilie și migdale.

VIOLETE CU MIROS DE CONSTANȚA

Dar oricât de mult mi-ar plăcea vanilia, azi mi-aș dori să mă întorc în timp la verile copilăriei mele, „zburând” ca vântul și ca gândul pe un nor de aromă de violete. Odată ajunsă la căsuța mică din Dobrogea, cu trandafiri agățători pe ziduri și violete în fereastră, m-aș așeza cuminte pe scara din față și m-aș uita la fetița care eram cu ochi umezi și inima în gât.

Acolo, în curtea ce-mi părea castel nemărginit, am curățat pentru ultima dată porumb alături de bunicul, am gătit pentru prima oară, și am simțit cum e să ți se zbată inima de fericire aproape în fiecare zi. Acolo, printre violete, am fost poreclită Sandy Bell pentru că zburam înăuntru în fiecare seară când desenele cu același nume erau difuzate la televizorul alb-negru. Și tot acolo am învățat că cea mai bună dulceață de trandafiri este cea mâncată pe furiș până te doare burta!

Violetele din geam m-au privit crescând și schimbându-mă, dar ele nu și-au schimbat niciodată locul. Erau florile preferate ale bunicii, și ea ca și mine strângând fiecare lucrușor ce îi aducea aproape aroma preferată. Amintirea parfumului de violete pe care îl purta trezește în mine și acum toate emoțiile pe care le trezea când eram înapoi la părinți în Gorj și tânjeam după locurile pe care le iubeam atât de mult. „Miroase a Constanța”, îi spuneam mamei de fiecare dată când violetele îmi apăreau în drum sub diverse forme. „Miroase a Constanța”, șoptesc în sinea mea și acum, la 34 de ani, când îmi dozez cu grijă apa de toaletă cu aromă de violete.

AROMA PRIMULUI SĂRUT

Și cum era de așteptat, printre poveștile mele aromate există și amintiri controversate ce ies la iveală din când în când. Cu toate că multă vreme mi-a dat dureri de inimă, există un miros ce mă va purta mereu departe, în locul unde l-am cunoscut pe cel ce avea să-mi fie cel mai bun prieten și partener de viață pentru o bună parte a vieții mele. Și e OK, pentru că momentele acelea au fost unele fericite, pe care le-am trăit cu inima deschisă și cu inconștiența pe care numai cei foarte tineri o pot avea.

Dacă ești cu adevărat norocos, ai poate parte de o potrivire aproape perfectă cu partenerul doar de două sau trei ori în viață. Aceea a fost prima relație cu adevărat matură pentru mine, și primul nostru sărut a fost învăluit într-o aromă ciudată pe care nu o pot acum asocia cu nimic altceva. Am aflat pe parcurs că folosea cosmetice barbati cu aromă de smirnă. „Smirnă?! Imposibil!” am exclamat eu pe-atunci, pentru că nu puteam concepe ca smirna să îmi trezească astfel de emoții.

Dar nu era doar asta. Era el, erau clipele trăite împreună, era viața noastră unul cu altul, toate încapsulate în acel miros pe care nu-l mai întâlnisem până atunci. Chiar și în ziua de astăzi, parfumurile bărbătești cu extract de smirnă își păstrează unicitatea pentru mine.

Este minunat să ajungi într-o etapă a vieții tale în care poți zâmbi la amintiri odată dureroase. Este nemaipomenit că putem păstra binele din lucruri și fericirea din priviri uitate, pentru a putea călători oricând acolo unde inima noastră a bătut mai repede pentru o vreme.

Suntem guvernați de simțuri, iar aromele clipelor în care am fost mai liberi, mai liniștiți și mai senini ne aruncă înapoi în acele timpuri de serenitate și pură fericire. Este modalitatea creierului de a ne face să nu uităm niciodată că soarele va răsări mereu, chiar și după cea mai lungă furtună. Fericirea ta a ce miroase?

Articol scris pentru SuperBlog 2020, sponsor Bottega Verde.

Surse foto: bottegaverde.ro, Freepik pus în colaj cu Canva.