Cuprins
Să alegi să trăiești este un act de sfidare, o formă de eroism.
Și să alegi să iubești în mijlocul iadului este poate cel mai mare curaj de care poți da dovadă. Tatuatorul de la Auschwitz, apărută la Humanitas Fiction, ne duce înapoi în timp în locul unde, întradevăr, munca te elibera—dar doar în moarte.
RECENZIE TATUATORUL DE LA AUSCHWITZ
Lale este un om care se descurcă. Un om norocos, orice înseamnă asta între zidurile de la Auschwitz. Poate că norocul lui constă doar în a rămâne în viață încă o oră, sau un minut în plus față de miile de trupuri ce zac fără suflare de-o parte și de alta a caldarâmului. În lagăr, supraviețuirea este într-atât dusă la extrem, încât ajungi să te gândești doar la asta—la cum să mai prinzi o secundă de viață. Cum să mai faci și altceva atunci când îți numeri fiecare bătaie a inimii, sperând să nu fie ultima?
Dar inima e una, și spărgând crusta de noroi întărit adunat în juru-i ca o chingă de fier, bate, și cere—cere un suflet pentru care să trăiască, atunci când ți-e prea greu să mai trăiești doar pentru tine; când simplul act de a-ți târî picioarele până la gamela mizerabilă de supă chioară devine un chin.
Numelei ei e Gita, iar frumusețea-i răzbate prin straturile de mizerie ce i s-au impregnat în piele, chiar dacă nu mai are păr, haine pe măsura ei, sau demnitate atât cât și-ar dori. Frumusețea sa stă bine ascunsă acolo, înauntru, departe de ochii sălbatici ai nazismului, dar în fața lui Lale o trădează ochii. Privirea-i rămâne acolo, cu el, încă de la prima întâlnire, când uneltele lui Tatowierer îi sapă în piele un număr pe care nu-l va uita nici în moarte.
Împreună pornesc timid pe drumul spre libertate, desenat cu cretă moale în mințile lor, clădit din visul unei vieți normale. Dar viața de zi cu zi a lagărului nu se dă în lături să-i lase să treacă; oamenii lor au nevoie de ajutor, iar dacă cineva poate înfrunta orice pentru binele suprem, acela este un om îndrăgostit.
Lale își asumă riscul de a fi împușcat în fiecare zi, iar asta spune multe despre el. Un om care nu poate sta deoparte atunci când cei din jur suferă, care-și pune viața pe tavă în fiecare zi pentru a mai adăuga o zi existenței precare a unui necunoscut, acela este un om demn de toate binecuvântările lumești și ale cerurilor deopotrivă.
Va fi soarta bună cu ei până la sfârșit? Vor fi împreună până la adânci bătrâneți? Intrați după mine pe poarta lagărului alături de tatuatorul de la Auschwitz, într-o poveste din timpuri înghețate în ură, și priviți iubirea cum răzbate prin smoala neagră și densă a disperării.
