Cuprins
Un ”Alice în Țara Minunilor” modern, controversatul Boris al Valentinei Negoiță m-a purtat prin odăile ferecate ale minții unui tânăr tulburat de fantomele trecutului, dezvăluindu-mi pas cu pas întreaga dramă a sufletului său. Scrisă sub formă de jurnal al clipei prezente, cartea a a părut la editura Herg Benet și îți va da tripuri de-a lungul a 240 de pagini colorate și tăioase în același timp.
E cald și afară ninge. E bine, adică. O lumină sclipește pe cer, iar eu și Katya de transformăm în copii. Ea e mică, mai mică decât mine și are codițe împletite, roșcovane, lungi până la brâu. Eu, tuns castron. Îmi privesc mâinile, sunt mici. Am 7 ani. Katya are 5. Suntem îmbujorați și avem ochii mari, mari, mari… Dejan devine brusc bătrân iar apartamentul lui se transformă într-o cămăruță mică, cu tavan jos, întunecată, în care miroase a brad și aerul e dens. Afară e beznă și ninge cum n-o să mai vedem de acum.
RECENZIE BORIS
Printre împletiri de frânturi de basm, psalmi și fragmente din autori de renume, Boris își expune lupta cu viața în cel mai original mod. În mijlocul mizeriei sociale ale unui București modern, sufletul său chinuit se zbate să înțeleagă, să uite, să nu ierte, să-și amintească esențialul, până când delimitarea dintre real și fantastic, dintre real și imaginație sau chiar halucinație pură se destramă, toate lumile în care el a existat sau va exista vreodată contopindu-se într-un bulgăre halucinant ce amenință să înghită Crăciunul.
Cel mai nasol lucru atunci când fugi de tine e că n-ai unde să te întorci.
Dar oare ce simț al sărbătorii poate avea o minte îmbolnăvită de teamă, mereu în așteptarea dezastrului, mereu la pândă pentru acel moment în care totul se poate destrăma? Ce bucurie poate simți un suflet amorțit, un om ce moare pe dinăuntru în fiecare secundă, în interiorul zidurilor alarmant de înalte pe care și le-a clădit cu propriile mâini, cărămidă cu cărămidă, sperând ca nicicând, în această viață sau în următoarea, dezamăgirea și trădarea iubirii și încrederii de orice fel să nu îl mai ajungă?
La urma urmei, fiecare proiectează ce are în interior.
Pe o coloană sonoră de neuitat, ascultată pagină cu pagină, Crăciunul lui Boris sau fuga de tot ce înseamnă sărbătoare se apropie cu fiecare zi geroasă pe care acesta o pierde fără sens, îngropat în pastile, whisky, sex și scene halucinante. Personaje de poveste își intersectează drumul cu al său, devenind parte din trecutul, prezentul și viitorul unui Boris adeseori secat de vlagă, secat de tot ce înseamnă viață și de dorința ca aceasta să continue. Fiecare dintre prietenii cu care pleacă la drum în ajun reprezintă o altă față a societății, cu toții formând un întreg, creând particulă cu particulă propriul univers.
La început a fost Cuvântul. La sfârșit a fost suspinul. Dar sfârșitul a fost acum mult timp…
