Cuprins
„Don’t Let Go” este un thriller scris în stilul clasic a lui Coben, după cum am aflat după trei cărți citite de la acest autor. Legăturile de familie, de cuplu, tentația de a rămâne legat de trecut sunt laitmotive ale sale, acțiunea centrându-se în jurul acestor elemente.
Recenzie „Don’t Let Go”, Harlan Coben
Nap Dumas este un detectiv aparte. Deja retras într-o viață liniștită, Nap este bântuit de evenimentele din adolescența mult prea marcată. Fratele său geamăn a fost răpit de lângă el într-un accident de tren, perioadă în care iubita sa a dispărut fără urmă.
Tragedia a lăsat comunitatea în care trăia cu un gust amar, însă în spatele celor întâmplate se află secrete mult mai greu de digerat, secrete pe urmele cărora Nap va porni în urma unor crime neașteptate.
Intuiția sa de detectiv nu îl lasă la greu, însă magnitudinea lucrurilor care l-au aruncat în acest vârtej în care guvernul și autoritățile ascund lucruri grave este mai mare decât el. Vechii săi colegi lasă urme care îl vor ajuta să descopere adevărul, dar totul are un preț. Iar Maura, dragostea de mult pierdută și reapărută recent în peisaj știe asta mai bine ca oricine.
Cei doi încearcă, împreună și separat, să repare trecutul, să șteargă cu buretele regretele și să ispășească păcate numai de ei știute. Doar că fiecare pion din acest joc are păcatele sale, iar ele vor ieși la iveală mai devreme sau mai târziu, distrugând relații și crezuri ce se voiau solide.
Cu toții suntem conștienți de puterea autorităților într-un oraș mic, de legăturile dintre oamenii care dețin anumite poziții de control asupra a tot ce mișcă, și de mușamalizarea crimelor mai mici sau mai mari în folosul persoanelor influente.
O mână o spală pe alta în orice societate, în special într-un cadru restrâns, și exact acest lucru este evidențiat în această carte. Până și cei mai verticali dintre cunoscuți pot ascunde acțiuni la care nimeni nu s-ar fi gândit niciodată. Nap Dumas va afla asta pe pielea lui, înfruntând o serie de riscuri la care nu credea că se va supune.
Poate, totuși, va merita. Poate viața îi va oferi o nouă șansă la adevăr, la liniște sufletească, la dragoste împărtășită.
