Cuprins
Anna și Omul Rândunică este un fel de basm ascuns cu grijă într-un coșmar. Urmărind evenimentele din 1939 petrecute în Polonia, autorul aruncă o mică domnișoară în mijlocul rușilor și germanilor ce invadaseră țara, presărând în calea sa o multitudine de provocări la care nu s-ar fi așteptat niciodată.
Citind povestea Annei, mintea mea a făcut imediat o paralelă între întâmplările redate și filmul „La vita e bella”, o capodoperă cinematografică fără egal. Ați văzut și voi asemănările? Modul în care elementele înconjurătoare sunt transformate în frânturi de poveste, călătoria lor văzută ca un joc în doi, felul în care el o apără de cruzimea adevărului, până la un punct – toate acestea mi-au părut teribil de familiare.
Recenize „Anna și Omul Rândunică”
Rămasă pe străzi după ce tatăl său, profesor de lingvistică, a fost luat de către forțele ce urmau să terorizeze întreaga Europă, Anna se vede nevoită să își pună la treabă propriile veleități lingvistice pentru a supraviețui. Printr-o turnură nesperată a sorții, ajunge să fie luată sub aripa unui străin cu degete lungi și inimă mare, un individ misterios ce pare a vorbi toate limbile pământului, inclusiv cea a păsărilor, pe care-l va numi „Omul Rândunică”.
Culmea, în acele momente critice în care s-ar fi așteptat să fie ajutată de către prietenii buni ai tatălui său, Anna observă cum ceea ce știa ea ca fiind adevăruri absolute despre oameni se transformă în acțiuni cu iz de nepăsare, de teamă, de trădare.
Astfel, neavând de ales, își pune toată încrederea în misteriosul Om Rândunică și o pornesc la drum împreună. Pentru că asta vor face. Vor merge neîncetat, vor bate pământul Cracoviei în lung și-n lat, ajungând până pe teritoriul fostului URSS. Teoria Omului Rândunică se dovedește a fi corectă cu fiecare pas: cine stă pe loc nu are nimic de câștigat. Cine stă pe loc își poate pierde libertatea sau chiar viața.
Dar motivele pentru care acesta alege să cutreiere pădurile și marginile satelor, motivele pentru care se deghizează în orice și-ar dori viitorii interlocutori să întâlnească, motivele pentru care este zi și noapte vigilent sunt mai multe și mai serioase decât știe Anna.
Iar Anna știe tot ce trebuie să știe o fetiță de vârsta ei: ceea ce Omul Rândunică alege să îi povestească, transformând războiul într-un basm în care lupii se bat cu urșii, în timp ce tot ceea ce este adevărat despre ei doi va fi răstălmăcit pentru propria lor siguranță.
În calea lor se perindă o mână de personaje care le schimbă amândurora viziunea asupra vieții, în timp ce legătura dintre ei se cimentează. Anna simte că are un al doilea tată, chiar dacă nu știe despre el mai nimic. Contează că e acolo să o țină de mână, să îi spună povești, să o treacă de periculoasele puncte de graniță transformându-se într-un veritabil om de teatru, să o încălzească în nopțile lungi de iarnă, să își împartă puținele merinde cu ea; să o iubească, chiar și fără să știe el însuși ce se întâmplă în sufletul său.
Nu știu câți dintre noi și-ar pune în pericol libertatea pentru a ajuta o altă ființă care ar depinde complet de noi. Și nu știu câți dintre aceștia și-ar sacrifica însăși viața pentru asta. Știu doar că toți avem nevoie de cineva care să ne țină de mână. Și nu doar atunci când totul e indescriptibil de greu.
