America, țara tuturor posibilităților, a oamenilor liberi și mândri, a orizonturilor fără limite. Cam așa se prezintă marele „U.S. of A”, doar că istoria ne-a atenționat—și nu o dată—că au fost perioade în care validitatea acestor cuvinte nu putea fi nicicum demonstrată.
Unul dintre acele momente istorice a fost incredibila decizie de a încarcera timp de 3 ani toți cetățenii americani de descendență japoneză, pe principiul „chiar și un singur strop de sânge e de ajuns să aducă trădarea în trup și minte”. Ideea că aceste „tabere” de deținuți au avut și sectoare pentru bebeluși și orfelinate este una de neconceput în zilele noastre, când singurii ce ar părea să poarte povara unei astfel de extremism sunt naziștii.
Iată, însă, că falnicii americani și-au încălcat singuri principiile pe care și-au bazat întreaga țară, „the land of the brave and the free” ajungând să fie—iarăși, nu o dată—țara în care minoritățile sunt oprimate din varii motive, unul mai întemeiat decât altul în mintea politrucilor de război.
Recenzie A Girl Like You, Maureen Lindley
În mijlocul acestei încurajări la bullying împotriva unei rase se află Satomi, născută din mamă japoneză și tată american, ceva departe de a fi ieșit din comun, de altfel, într-o țară cu cel mai colorat fond genetic pe care îl cunoaștem până acum.
Cetățenii americani de rasă mixtă sunt câtă frunză și iarbă. Ai zice că pe asta sunt întemeiate unitele state, dar de nenumărate ori acest aspect a fost luat în calcul doar când a adus un plus de valoare pentru cei ce dețineau puterea.
Povestea lui Satomi poartă cu ea lupta fiecărui japonez ce a avut nenorocul să se afle între 1942 și 1945 în America, fiecare nedreptate, amărăciunea de a fi înșelat de țara în care trăiești, de a-ți fi luate posesiunile lumești și de a fi privit ca un om de nimic—lucru extrem de dureros pentru cineva crescut măcar pe jumătate în tradiția japoneză a demnității atotcuprinzătoare.
Nu că lucrurile ar fi stat mai bine înainte pentru Satomi și familia sa. Mereu a existat un dinte împotriva lor, o neacceptare completă în comunitate. Presărată cu un strop de invidie pentru frumusețea sa și pentru personalitatea aparte, această discriminare mascată nu s-a transformat cu greu în respingere pentru Satomi, ușurința cu care școala, prietenii și profesorii i-au arătat că nu mai este loc pentru ea acolo fiind de condamnat.
Cu toate acestea, viața alături de celelalte familii închise a avut și părțile sale bune, cel puțin pentru mama lui Satomi. Descoperirea de sine a acesteia a survenit în urma unei eliberări sufletești, culmea, tocmai într-un perimetru împrejmuit de un gard din sârmă ghimpată, cu gărzi înarmate la porți.
„A Girl Like You” ne vorbește despre o multitudine de subiecte greu de digerat, de la rasism la bullying „nevinovat” învățat acasă de către copii care abia știu să numere; de la respingere fățișă la răutate umană înflăcărată; de la patriotism folosit drept paravan pentru a distruge vieți nevinovate, la păpuși umane ale căror sfori vor fi mereu trase de către un sistem bolnav.
Viața în Manzanar o va urmări pe Satomi pentru totdeauna, dar nu o va împiedica să trăiască. Vă las să descoperiți povestea ei!
