Cuprins
Continui imersiunea în oceanul vast și plin de tenebre al imaginației lui Stephen King cu Institutul, o carte care ar putea foarte bine să facă subiectul unui film palpitant. O miniserie fusese anunțată la sfârșitul lui 2019, dar cum 2020 ne-a luat pe nepregătite, probabil proiectul a fost pus pe hold.
Stephen King ne arată încă o dată fața nevăzută a lumii, ceva ce simt înăuntrul meu că există în unii oameni, ceva întunecat, cu chip de piatră și o gaură neagră acolo unde ar trebui să bată inima.
RECENZIE INSTITULUI, STEPHEN KING
Institutul nu e cartea la care mă așteptam. Este un univers cinematic, creat pentru a atrage atenția că există și altă rezolvare acolo unde nu vedem decât disperare și un ultim resort; că există speranță chiar și în cele mai dificile momente; că omul va trage cu dinții de viața care i s-a dat, doar pentru a mai vedea încă un apus pe acest pământ. Iar asta e valabil încă din copilărie.
Dacă ai putea stopa acțiuni ce ar duce la destabilizare mondială, pe orice plan, ai face-o? Cu ce preț? Ai pune la bătaie vieți omenești, fie ele mici sau mari, „for the greater good”?
Eu cred că fiecare viața contează. Și nimeni nu are dreptul să transforme pe altcineva într-o jertfă, oricât de măreț ar fi acel scop. Aceasta este o decizie pe care nu o poate lua decât fiecare pentru sine.
Iar când e vorba de copii, fiecare viață este o speranță pentru întreaga lume. Cine știe, poate că acele mâini micuțe vor crea ceva nemaipomenit într-o zi sau vor salva mii de oameni. Cine ești tu pentru a-i fura lumina din privire?
Dar în Institut, lucrurile stau altfel. Personalul și-a pierdut calitățile umane. N-a mai rămas decât eficiență și datorie; empatia e zero, indiferența e la cote maxime. Are Luke vreo șansă în aceste condiții? Adus de curând pe ușile Institutului pentru simplul fapt că geniul de care dă dovadă la o vârstă atât de fragedă vine la pachet cu anumite abilități telekinetice, Luke se regăsește într-o lume în care trebuie să se maturizeze brusc.
Ajutat de noii săi prieteni și de un dram de noroc, Luke reușește să reînvie speranța pentru întregul grup de copii ce sunt aduși fără voia lor în acest loc de coșmar pentru a participa la experimente cu scop ascuns, finanțate de oameni fără chip și nume.
Deși considerați „speciali” pentru abilitățile și inteligența cu care au fost înzestrați, aceștia sunt, totuși, o mână de copii. Și i-am disprețuit din suflet pe cei ce nu i-au tratat ca atare, sperând cu ardoare ca micul Avery să fie cheia ce va dezlănțui iadul pe pământ și pentru personalul acid al Institutului.
Vor reuși micile noastre genii să învingă „omul negru”? Este, oare, posibil să trăiești o viață decentă după tortura psihică și fizică îndurată la vârste mici? Vă invit să citiți Institutul și să aflați ce deznodământ v-a pregătit.
