Inima dintre coperte

„Odată ce înveți să citești, vei fi pentru totdeauna liber.” – Frederick Douglass

Dacă cineva mi-ar cere să-i spun un singur lucru despre mine, ceva care să mă definească, nu m-aș gândi de două ori înainte să declar răspicat: Sunt o cititoare înrăită! Lectura este viciul meu dintotdeauna, o plăcere la care nu voi putea renunța niciodată și evadarea mea atunci când realitatea mă sufocă.

Cărțile au fost prietenii mei cei mai buni încă de când eram de-o șchioapă, și setea cu care deschideam copertele volumelor din bibliotecă încă dinainte de a le putea citi a crescut odată cu omul care sunt. Am învățat tainele literelor înainte de vreme, astfel încât în jurul vârstei de 5 ani deja eram cu cartea-n brațe, și până la 10 devorasem cam tot ce era adecvat pentru vârsta mea.

Din păcate, oferta de cărți pentru copii era destul de slabă acum 25 de ani, finanțele familiei la fel, așadar am apelat cu încredere la biblioteca de cartier. Acolo, printre rafturile ticsite cu fel și fel de aventuri, mi-am găsit o a doua casă. Doamna bibliotecară, un țâr de femeie cu ochelari cu lentile groase, mereu îmbrăcată în culori nebune, m-a luat sub aripa sa. Și acest lucru m-a ajutat enorm!Nu știu cât de mult a contat faptul că mă lăsa să iau acasă cărți cu mult peste segmentul de vârstă în care mă încadram (nu fără a le verifica înainte), însă am o presimțire că doamna Mia a jucat un rol important în alimentarea dorinței mele de a citi.

Adesea ședeam la biroul dânsei și lecturam împreună câteva rânduri din cărțile alese, pentru a afla dacă „ne potrivim”. Pentru că doamna Mia avea o vorbă: „Cartea trebuie să completeze omul”, și mare dreptate îi dau acum! Chiar și azi, „simt” înăuntrul meu dacă o carte are ce să-mi ofere, încă din primele rânduri, și voi prețui mereu acest cadou de suflet primit de la prima mea bibliotecară.

EU SUNT MIC, TU FĂ-MĂ MARE

Și dacă vă întrebați cum de a ajuns lectura să fie atât de importantă pentru mine încă de la o vârstă atât de fragedă, ei bine, acest lucru își are rădăcinile în dragostea mamei pentru cărți. Am crescut cu o bibliotecă mare, doldora de romane interesante, din care mama citea în fiecare zi. Citea acasă, după terminarea treburilor de peste zi; citea la serviciu, în pauze; citea în vacanțele petrecute împreună. Mama citea oricând avea un moment de respiro, și asta „se ia”.

„Copiii devin cititori în poala părinților lor.” – Emilie Buchwald

Copiii imită acțiunile celor din casă, dorindu-și să fie una cu părintele. Totul se desfășoară pe principiul „ce faci tu, fac și eu”, și uite-așa, an de an, mogâldeața devine o mică versiune a ta, „condimentată” cu ceva extra. Exact asta s-a întâmplat cu mica Alexandra, care a cimentat bazele atracției către lectură pentru adultul ce urma să-i calce pe urme.

Și nu i-a fost ușor să facă asta. Primii ani ai secolului 21 găseau România scăldându-se în ape tulburi, și majoritatea resurselor financiare ale familiei mergeau către mâncare și plata dărilor. Poveștile pentru copii din cărțile cu coperte tari, lucioase, pline cu ilustrații colorate erau cele mai râvnite—dar și cele mai scumpe. Abia așteptam Crăciunul și ziua mea pentru a primi în dar cărțile mult-dorite!Obstacole în această privință au apărut și mai târziu, în anii de școală, programa greoaie cu care nu rezonam în totalitate punându-mi imaginația la încercare. Simțeam încă de pe-atunci că unele lecturi obligatorii erau perimate și nu-mi ofereau nimic în ceea ce privește cunoașterea pe care mi-o doream cu atâta ardoare.

Iar acest lucru este în parte valabil și acum, cu toate că lucrurile s-au îmbunătățit considerabil. Este extrem de important ca lecturile impuse pe băncile școlii să țină pasul cu vremurile în care trăim. Astfel, copiii se vor simți impulsionați să citească și în afara temelor, să descopere noi și noi aventuri în care se pot pierde, transformând cititul într-o adevărată plăcere.

O MIE DE VIEȚI TRĂITE PRINTRE PAGINI

Din fericire, perseverența cu care mi-am urmărit pasiunea pentru cărți m-a ajutat să nu cad în extrema în care s-au regăsit mulți colegi de-ai mei, și am continuat să îndrăgesc lectura cu toată ființa mea. Asta pentru că acolo, între pagini, regăseam ceva cu care nu se putea compara nimic: mă regăseam pe mine, cea din prezent, alături de cea care doream să fiu.

„Cărțile sunt portaluri magice unice.” – Stephen King

Cărțile bune au extraordinara capacitate de a te transpune în pielea personajului, făcându-te să-l cauți cu înfrigurare pe acela cu care vei rezona cel mai mult. Iar asta este nemaipomenit! Poate că principalul motiv pentru care cărțile personalizate adresate copiilor au atât de mult succes în ziua de astăzi este că personajul principal…ești chiar tu!

Citeam zilele trecute despre conceptul adus la viață de către cei de la Elefantul Meu, o editură specializată în cărți unice pentru cei mici, și am picat în butoiul cu melancolie. Asta mi se întâmplă de fiecare dată când văd aceste cărți-bijuterie disponibile la ora actuală pe piața românească, pentru simplu fapt că noi nu am avut acces la astfel de minunății.

Ideea este una extrem de interesantă și simpatică, înglobând toate elementele necesare pentru a susține micii cititori și a le trezi entuziasmul. Copilul din mine și-ar fi dorit cu ardoare să experimenteze propria poveste dintre coperte, alături de prietenii săi, trăind bucuria aventurii la puterea a zecea. Dar deja mi-am scris propria poveste, și las loc prichindeilor să-mi calce pe urme.

Procesul de creație al unor astfel de cărți implică multă dăruire, o imaginație bogată, un limbaj accesibil celor mici și multă, multă voioșie, care reiese dintre pagini oricât de mult ai vrea s-o ascunzi. Și cum primii pași în lumea lecturii sunt printre cei mai importanți din viața unui copil, ideal este ca totul să se desfășoare în termenii și pe „teritoriul” său, făcând lucrurile să nu mai pară atât de noi și înfricoșătoare.

Modul în care trezim apetitul pentru citit al celor mai mici dintre noi contează, iar o poveste în care se pot identifica cu locurile și personajele amintite este un început bun—dar și o continuare delicioasă. Potrivite pentru diferite vârste, astfel de cărți aprind flacăra lecturii în inimi tot mai tinere, și o mențin aprinsă în pofida tuturor atracțiilor digitale din jur. Și credeți-mă, copiii de astăzi care citesc, sunt adulții inteligenți, responsabili și empatici de mâine. Și avem nevoie de astfel de oameni, mai mult decât oricând.

Îmi amintesc cum priveam cu jind rafturile din casa părintească, și îmi promiteam în sinea mea că voi afla secretele tuturor cărților pe care le adăposteau. Și le-am aflat însutit, devorând cunoașterea dintre coperte. Mi-am lăsat părți din inimă în fiecare carte citită, luând însă mereu cu mine un citat, un sfat, o lecție de viață. Lectura „m-a crescut” în moduri pe care nu vi le pot explica vreodată; sunt cărți care mi-au arătat unde greșesc, cum să empatizez, și cum să fiu mai OM. Iar asta nu-mi poate lua nimeni, niciodată. Oferiți acest dar copiilor voștri, și le veți oferi lumea-ntreagă!

„Nu există copii care să urască cititul, sunt doar copii care nu au găsit încă lectura potrivită.”- Frank Serafini

*Articol scris pentru SuperBlog 2020, sponsor Editura Elefantul Meu.

Surse foto: elefantulmeu.ro, puse în colaje cu Canva.