„De ți-aș pune mască, și n-ar mai conta decât omul care ești, cine-ai fi tu la sfârșitul zilei?
De te-aș dezbrăca de statutul tău social și de strălucirea banului, și te-aș arunca la picioarele morții, prin ce s-ar măsura, atunci, importanța ta?
De te-aș împovăra cu frustrarea neputinței în fața sistemului, și i-aș lăsa pe toți cei dragi ție la mâna celor corupți și a lucrurilor prost făcute, cât ai regreta din tot ce-i nefăcut?
De te-aș despărți de soră, mamă, prieten, și ai rămâne tu cu noaptea, cât de teamă ți-ar fi să te cunoști?
De ți-aș număra fiecare gură de aer, și ți-aș face din casă, închisoare, cât de mult ai iubi, atunci, umila frunză?
Și de-ai rămâne la mila mea, după toată distrugerea ce mi-ai adus-o, după toate râurile ce mi le-ai secat, și toți codrii ce mi i-ai despuiat fără crâcnire, după toată viața pe care mi-ai răpit-o, ai înțelege, atunci, că fiecare foșnet contează, fie el pornit din iarbă sau plămân?”
Zise Pământul, și mai dezlănțui o furie asupra omenirii.
„De n-ar fi în van, de data asta!”
*photo @Justyna Kopania
